În funcţie de modul de solicitare forţa este denumită:

1. generală, cand invingerea unei rezistenţe se face pe seama încordării grupelor principale de muşchi;

2. specifică, atunci când învingerea diferitelor tipuri de rezistenţă se face pe baza încordării anumitor grupe de muşchi, tributare unor gesturi motrice selecţionate special. în realitate, forţa nu se manifestă în stare pură, ci în combinaţie cu alte calităţi motrice.

Efectuarea unui act motric precum şi specificul unor ramuri sportive fac ca forţa să se implice în mod diferit, marcând particularităţi distincte.
în această direcţie se evidenţiază trei forme principale de manifestare a forţei:

- forţ a maximă (forţa aboslută);

- forţa explozivă (detenta), forţa în regim de viteză;

- forţa în regim de rezistenţă.

a. Forţa maximă se distinge prin:

1. forţa maximă statică, ce se manifestă printr-o contracţie a întregului sistem muscular pentru a învinge o rezistenţă care 1 depăşeşte capacitatea. Contracţia muşchiului, în această situaţie, este o contracţie izometrică care se manifestă fără modificarea formei, fără apropierea capetelor muşchilor, dar cu creşterea foarte mare a tensiunii musculare;

2. forţa maximă dinamică se realizează printr-o contracţie maxime în cadrul unui act motric. Ea se manifestă prin învingerea de către muşchi a unei rezistenţe externe, având de a face cu o contracţie izotonică ce face ca muşchiul să se scurteze (se scurtează elementele contractile, iar cele elastice nu-şi modifică lungimea). în cazul mişcărilor de cedare, se produce alungirea forţată a muşchiului, forţa depăşind considerabil (50-80 %) forţa maximă izometrică pe care o poate dezvolta subiectul.

Contracţiile auxotonice (pliometrice) sunt combinaţii de contracţii izometrice şi izotonice şi se realizează prin modificarea ambelor elemente, contractile şi elastice. Contracţiile auxotonice se manifestă foarte diferit în funcţie de solicitările actului motric şi de viteza lui specifică în diferite momente.


b. Detenta (forţa explozivă sau forţa în regim de viteză) este capacitatea unor grupe de muşchi de a dezvolta forţa maximă într-un timp cât mai scurt. Detenta se manifestă diferit la segmentele corpului (un boxer poate avea o foarte bună detentă - forţă explozivă - la membrele superioare şi mai puţin bună la cele inferioare). Se consideră că există o bună relaţie între forţa de contracţie izomeirică şi rapiditatea execuţiei unei mişcări.

Detenta depinde de următorii factori:

- numărul fibrelor musculare care se contractă simultan;

- viteza de contracţie a fibrelor musculare active (mobilizarea rapidă a fosfaţilor din fibrele albe, cât şi din cele roşii);

- capacitatea ele contracţie a fibrelor musculare (grosimea fibrelor secţiunii transversale).


Prin urmare, detenta este determinată de forţa maximă, dar şi de un alt tip de forţă denumită forţă "de demarai (capacitatea de a realiza o forţă maximă chiar la debutul mişcării) având ca efect obţinerea unei mari viteze iniţiale.

Pentru a avea o bună detentă trebuie să acţionăm fie prin mărirea forţei maxime, fie prin creşterea vitezei de contracţie a muşchilor, fie prin îmbinarea celor două (de preferat).

Ultima variantă este cea mai eficientă, completându-se reciproc în funcţie de situaţiile concrete — forţă maximă sau viteză de contracţie.

c. Forţa în regim de rezistenţă reprezintă capacitatea de a depune un efort de forţă timp îndelungat. Această formă de manifestare o întâlnim destul de des în ramurile sportive ciclice, combinate, jocuri sportive, etc. Intensitatea este determinată de procente (%) forţă din forţa maximă de contracţie şi numărul de repetări sau tempoul şi ritmul de lucru (volumul). O formă particulară este detenta în regim de rezistenţă, calitate foarte importantă în multe ramuri de sport, în care segmentele corpului trebuie să efectueze mişcări explozive timp îndelungat (box, scrimă, patinaj, jocuri sportive — volei, handbal, etc).

Raportul dintre forţă şi greutatea corpului. Se consideră că 1 kg forţă trebuie să corespundă la 1 kg greutate corporală. Forţa absolută se măsoară odată cu creşterea greutăţii corpului, scăzând forţa relativă, deoarece greutatea corpului creşte mai rapid decât forţa musculară. Pentru unele ramuri sportive este necesară mărirea forţei absolute (haltere), pentru altele dimpotrivă, pentru sporturile ce impun deplasarea corpului, alergări, mai importantă este forţa relativă care este egală cu forţa absolută împărţită la greutatea corporală.

sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: muschi, putere, antrenament

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 07 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---