Bătrâneţea este în primul rând a fiecăruia şi prin urmare vârstnicul însuşi are obligaţia atitudinii comportamentale adaptată caracteristicilor de vârstă: un anumit raport activitate /odihnă, particularităţi alimentare şi de mişcare fizică, vârstnic/familie/societate, conduita terapeutică la această vârstă.
La rândul ei, familia are obligaÅ£ia creării acelui climat atât de mult dorit, benefic, celor pe care îi preÅ£uim, pentru ce au fost ÅŸi sunt, prin respectul autonomiei, echilibrului dintre generaÅ£ii, menajarea susceptibilităţilor, devotament ÅŸi îngrijire medicală. Familia avizată constituie un participant activ, de multe ori singurul în măsură să găseascÄ
ƒ soluÅ£ii ÅŸi să rezolve situaÅ£ii nerezolvabile în mediu instituÅ£ionalizat. In acest context, medicul geriatru de familie este o condiÅ£ie „sine qua non".
Vârsta biologică sau capacitatea morfofuncţională în lipsa unui criteriu global, sintetic şi fidel, se apreciază pe baza a numeroase teste, care au în vedere trăsăturile fundamentale ale îmbătrânirii, scăderea adaptabilităţii şi reactivităţii organismului. Indicatorii de vârstă biologică sunt date morfologice, funcţionale, clinice, biochimice, psihologice, sociale, antropologice. Evaluarea vârstei biologice şi a ritmului de îmbătrânire, presupune corelarea a cât mai multor date clinice şi paraclinice.
Evaluarea masei protoplasmatice active (măsurarea concentraţiei K+ intracelular) şi a masei corporale inactive (măsurarea pliului cutanat) este apreciată ca un test global al vârstei biologice.
Cunoaşterea îmbătrânirii individuale şi determinarea vârstei biologice medii, respectiv orarul mediu de îmbătrânire biologică a populaţiei, este un indicator sintetic al stării de sănătate a populaţiei vârstnice dintr-o zonă sau regiune (2).
Metode de determinare a vârstei biologice:
a) metoda cuantificării, care permite obţinerea vârstei biologice exprimată cifric;
b) metoda biometrică foloseşte investigaţii fiziometrice, antropometrice şi biochimce. Pe baza datelor obţinute pe loturi mari, s-a putut întocmi „profilul grafic el procesului de îmbătrânire". In raport cu sexul şi grupa de vârstă, s-au stabilit valorile medii, tipice, care pot fi considerate ca indicatori „standard". Profilul grafic astfel obţinut constituie „matricea grafică", care exprimă procesul normal de îmbătrânire.
Prin înscrierea datelor persoanei examinate pe matricea grafică pot rezulta trei situaţii:
a) suprapunere pe matrice = îmbătrânire normală;
b) abatere în sens negativ = îmbătrânire accelerată;
c) abatere în sens pozitiv = îmbătrânire cu ritm întârziat.