Caria dentară este un proces patologic cronic, propriu ţesuturilor dure ale dintelui, caracterizat prin demineralizare, infecţie şi necroza (moarte) progresivă a acestora, de la periferie spre camera pulpară . Caria apare ca urmare a interacţiunii între factorii intrinseci ce ţin de individ şi factorii extrinseci, de mediu.

Cei mai importanţi factori intrinseci sunt : terenul predispus, hipoplaziile sau aplaziile smalţului, smalţul mai subţire la copii decat la adulţi, disfuncţii endocrine (hipotiroidia şi tetania paratireoprivă, prin demineralizarea dinţilor) şi factorii care favorizează retenţia şi fermentaţia unor resturi alimentare în gură : şanţurile şi gropiţele naturale şi suplimentare ale coroanei dinţilor, dinţii implantaţi ectopic (anormal), tartrul dentar şi resturile radiculare. Factorii extrinseci pot fi împărţiţi în factori cu acţiune generală care favorizează apariţia şi evoluţia cariei intervenind în metabolism şi factori cu acţiune locală. Factorii cu acţiune generală cauzează tulburări în structura materiei organice a dintelui, urmate de defecte de mineralizare numite hipoplazii şi sunt reprezentaţi de sifilis congenital, rahitism, febre eruptive, hipovitaminoze (A, C, D) şi carenţe de săruri minerale (calciu, fosfor, fluor. Factorii extrinseci, cu acţiune locală, sunt de natură alimentară.

O hrană prea rece sau prea fierbinte şi, în special, această alternanţă şi spargerea între dinţi a unor obiecte tari (nuci, alune, oase etc.) favorizează caria prin lezarea smalţului dentar. Alimentele moi, folosite preponderent, favorizează caria prin lipsa de masare a gingiilor şi dinţilor, prin secreţie salivară insuficientă, auto-curăţirea insuficientă cu fermentaţie dăunătoare smalţului (acidă) a resturilor alimentare.

Consumul de dulciuri neurmat de clătirea gurii şi în special ronţăitul şi suptul frecvent şi prelungit al bomboanelor favorizează dezvoltarea în gură a unei flore microbiene care produce o fermentaţie puternică, acidă, dăunătoare dinţilor. E u 1 e r şi alţi specialişti consideră alimentaţia actuală a oamenilor civilizaţi drept cauza cea mai importantă a cariei dentare. Alimentaţia are o acţiune generală prin carenţe de vitamine şi de săruri minerale şi o acţiune locală prin consistenţă redusă, abuz de dulciuri etc. De pildă, abuzul de paine în detrimentul altor alimente favorizează caria dentară, deoarece painea este moale, lipicioasă (acţiune locală) şi în acelaşi timp, în special cea albă, este săracă în vitamine şi săruri minerale (acţiune generală).

Profilaxia cariei dentare se face prin tratarea disfuncţiilor endocrine, a insuficienţei salivare, a ectopiilor dentare, prevenirea tartrului dentar şi detartra-rea dinţilor, extragerea resturilor radiculare, prevenirea şi tratarea sifilisului congenital, a rahitismului (v. alimentaţia, avitaminoza D), a febrelor eruptive, băi de soare, instituirea unei alimentaţii bogate în vitamine A, C, D şi săruri de calciu, fosfor şi fluor, evitarea ingestiei mancărurilor prea reci sau prea fierbinţi şi a alternanţei respective, evitarea spargerii între dinţi a obiectelor tari, evitarea ingestiei preponderente a alimentelor moi, evitarea ronţăitului şi suptului frecvent şi prelungit al bomboanelor, clătirea gurii după fiecare masă şi după ingestia de dulciuri, spălatul corect al dinţilor în fiecare seară.

Pornind de la importanţa mare a fluorului pentru prevenirea cariei dentare, în unele ţări se fluorizează cu bune rezultate, apa potabilă care conţine sub 0,8 mg fluor la litru.

Infecţiile gurii şi ale limbii cele mai cunoscute la copii sunt : stomatitele, glositele, mărgăritărelul, aftele şi zăbăluţa. Stomatitele sunt inflamaţii ale mucoasei bucale, glositele ale mucoasei linguale, mărgăritărelul este o infecţie a gurii cauzată de un mucegai (Oidium albicans sau Monilia albicans) care apare la copiii mici şi la şcolarii debili, aftele sunt mici ulceraţii dureroase pe mucoasa bucală, iar zăbăluţa este o infecţie a comisurilor gurii cauzată de streptococ, de o drojdie sau de asociaţia acestor două microorganisme. Cauzele favorizante ale acestor boli sunt multiple, printre care neîntreţinerea curăţeniei gurii şi introducerea degetelor murdare în gură. Debilitatea unor copii reprezintă un factor predispozant, în special în privinţa mărgăritărelului. Contribuie şi avitaminozele. Profilaxia acestor boli se face prin evitarea acestor cauze şi, în primul rand, prin întreţinerea igienică a gurii.

întreţinerea igienică a gurii constă în menţinerea curăţeniei sale şi în asanarea cavităţii bucale.

Curăţenia gurii se face prin clătirea ei şi prin spălarea dinţilor. Clătirea gurii cu apă călduţă este indicată după fiecare masă, pentru îndepărtarea resturilor alimentare. Spălatul dinţilor se recomandă să se facă zilnic, seara înainte de culcare cu o perie de dinţi moale (spre a evita lezarea gingiilor), folosind praful sau pasta de dinţi. Dinţii trebuie frecaţi vertical pe ambele feţe, spre a elimina şi resturile alimentare din spaţiile interdentare.

Asanarea cavităţii bucale constă în tratarea dinţilor şi înlăturarea tartrului dentar. în vederea aplicării măsurilor de asanare, elevii trebuie supuşi unui control stomatologic de două ori pe an.

Tartrul dentar este reprezentat prin concreţii organominerale depozitate pe dinţi şi pe gingii. Depunerea tartrului este favorizată de o igienă defectuoasă a gurii, de fumat, de utilizarea cu preponderenţă a unor alimente moi, aderente şi fermentescibile şi de o funcţie nefiziologică a aparatului masticator, datorită unor anomalii de ocluzie şi de poziţie a dinţilor. Profilaxia tartrului constă în întreţinerea curăţeniei gurii, folosirea unei alimentaţii echilibrate sub aspectul consistenţei, evitarea fumatului şi tratarea defecţiunilor de ocluzie şi de poziţie a dinţilor.

---

Tag-uri: carie, dinti, masele, alimentatie

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 24 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---