Irigarea inimii se face prin artera coronară dreaptă şi stingă cu ramificaţiile interventriculară şi circumflexă, care asigură un aport normal de oxigen şi substanţe nutritive; în efort are loc o creştere a muncii inimii şi a consumului de O2, care se face pe seama creşterii debitului de sânge adus prin arterele coronare.

Ateroscleroza coronarelor se traduce printr-o îngustare (stenoză) a calibrului arterei, ce duce la o ischemie (diminuare) o irigării miocardului. Evoluţia şi gravitatea cardiopatiilor depinde de: localizarea stenozelor şi numărul acestora, procesele de tromboză şi dezvoltarea unei circulaţii colaterale, care să preia irigarea miocardului afectat.

Manifestările clasice sunt: angorul pectoral, infarctul miocardic, sindromul intermediar şi formele asimptomatice.

- Angorul pectoral (cardiopatia ischemică dureroasă) se manifestă cu dureri bruşte precordiale survenite în repaus sau provocate de efort. Durerea este retrosternală intensă, în bară sau sub formă de arsuri neplăcute şi poate să iradieze în braţul stâng sau ambele braţe, în maxilarul inferior, gât, în regiunea epigastrică la nivelul stomacului. Este însoţit de o stare de teamă (anxietate), uneori de palpitaţii, transpiraţii.

Când survine la un efort, mers pe jos, obligă bolnavul să se oprească sau să încetinească pasul. Accesele de angor pot fi declanşate de vânt, frig, prânzuri copioase, raporturi sexuale, diverse conflicte (emoţii).Cedează în 30 de secunde până la 1—2 minute după sugerea sublinguală a unui comprimat de nitroglicerină.

De notat că electrocardiograma poate fi în limite normale în 30—40% din cazuri; descrierea corectă a accesului de angor şi cedarea la nitroglicerină ajută medicul în diagnostic. Evoluţia angorului pectoral este capricioasă, variabilă, depinzând de precocitatea unui tratament coronaro-dilatator, de sedative şi de un regim de viaţă şi dietetic corespunzător.
•
- Sindromul intermediar se traduce clinic prin crize frecvente de angor pectoral, dureri de intensitate variabilă şi care cedează parţial la nitroglicerină. Deşi nu se constată modificări importante ale electrocardiogramei, bolnavul trebuie să se adreseze medicului, stând în această perioadă în repaus complet şi limitând eforturile.

- Infarctul miocardic este datorit unei opriri a circulaţiei sângelui într-una din arterele coronare, antrenând o distrugere (necroză) a porţiunii de miocard irigat de coronara corespunzătoare.

Oprirea circulaţiei este declanşată de prezenţa unui cheag (tromboză primară) dezvoltat pe ulceraţia unei plăci de aterom, fie de hemoragii repetate ale endoteliului arterei (tromboză secundară).

Debutează printr-o durere brutală, sfâşietoare, retrosternală, care nu cedează la nitroglicerină şi repaus, asociată cu o mare anxietate, transpiraţii reci, palpitaţii.

Alteori, infarctul miocardic este precedat de accese" de angor repetate, astenie, palpitaţii nesurvenind brusc (stare de infarct). In afară de această „formă coronariană" infarctul miocardic poate debuta prin dureri abdominale (fals ulcer, pseudoabdomen acut, pancreatită) sau direct cu insuficienţa cardiacă globală.

Cele mai primejdioase pentru bolnav sunt „infarctele miocardice fără durere" (asimptomatice); totuşi, în aceste forme clinice apariţia unei astenii intense, unor aritmii diverse (palpitaţii) trebuie să atragă atenţia bolnavului să se adreseze medicului.

- Cardiopatiile ischemice nedureroase. Numeroase cardiopatii ischemice evoluează fără tulburări subiective, traducându-se prin diverse anomalii ale electrocardiogramei (blocuri de ramură, tulburări de repolarizare) sau prin diverse tulburări de ritm (fibrilaţie atrială, bloc atrioventricular).


Tratamentul cardiopatiilor ischemice

Variază în raport cu manifestarea clinică. In angor pectoral se va utiliza nitroglicerina suptă sublingual de la începutul accesului de angor; poate fi repetată, având în vedere distrugerea rapidă a substanţei în organism. Va fi luată înaintea unui efort sau înainte de a porni la drum, la frig, sau după o masă copioasă.

Desigur trebuie evitate eforturile fizice grele, urcatul repede al scării, expunerea la frig, vânt rece. Utilizarea de diverse coronarodilatatoare (spasmocromon, carbocromen, nifedipina) va trebui să fie indicată de medic care va prescrie totodată şi durata medicaţiei.

In infarctul miocardic, repausul absolut este obligator, urmând ca medicul să recomande conduita terapeutică.

Posibilităţile actuale de urmărire a bolnavului — monitorizarea — permit în sălile de reanimare o supraveghere continuă a activităţii inimii, oferă indicaţii preţioase asupra apariţiei unor eventuale tulburări de ritm şi necesităţii unor medicaţii anti-aritmice.

In asemenea condiţii, alături de alte medicaţii, de exemplu anti-coagulantele, evoluţia infarctului miocardic a fost net ameliorată. Severă este evoluţia unei tromboze localizată pe trunchiul mai mare al unei coronare sau în ţesutul de conducere al influxului (bloc atrioventricular, tahicardie prin fibrilaţie ventriculară).


Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: infarct miocardic, angor

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---