Prin lucrări de faianţare se înţeleg acele lucrări imn care se realizează placaje de faianţă aplicate pe pereţii de la bucătării, băi, WC-uri şi alte încăperi care sunt expuse umidităţii.
Placajele de faianţă, pe langă faptul că sunt rezistente mediului cu umiditate ridicată, ele se prezintă cu un aspect plăcut şi totodată au marele avantaj că se întreţin cu multă uşurinţă.

Pentru executarea unor placaje de faianţă sau a altor lucrări de hininţare ca, de exemplu, refacerea unui placaj de faianţă la care plăcile sunt desprinse sau căzute, înlocuirea unor plăci deteriorate, refacerea rosturilor dintre plăcile de faianţă etc., lucrări ce pot fi real izate cu forţele proprii ale depanatorului amator, este necesară cunoaşterea alcătuirii unui placaj de faianţă, precum şi tehnologia de execuţie a unor lucrări de faianţare.

Placajele de faianţă sunt elemente de finisaj, care se realizează prin acoperirea unor suprafeţe zidite şi netencuite, cu plăci de faianţă aşezate pe cant şi fixate pe o suprafaţă suport cu ajutorul unui mortar de ciment, racordandu-se la partea superioară a placajului cu suprafaţa tencuită a peretelui.
La partea inferioară a placajului de faianţă, de regulă, se montează plinte sau scafe care se racordează cu pardoseala de mozaic.

Planul feţei placajului de faianţă, după montarea lui, trebuie să fie ieşit puţin în afară faţă de suprafaţa tencuită, astfel ca parţial, în grosime, plăcile să fie înfundate faţă de tencuială .

înainte de a se trece la montarea plăcilor de faianţă, elementele componente ale placajului se supun unor verificări pentru a se constata dacă sunt indeplinite condiţiile de calitate, urmand a se lua măsurile de corectare sau remediere în cazul cand se constată unole abateri.

Suprafaţa suport care este insă suprafaţa zidită si netecuită, precum şi suprafata tencuită care este deasupra placajului de faianţă se supun verificării din punct de vedere al planeităţii cu ajutorul unui dreptar aşezat pe cant pe diverse direcţii, din punct de vedere al verticalităţii — cu ajutorul firului cu plumb şi din punct de vedere al stării suprafeţei.

în cazul cand se constată denivelări, concavităţi, convexităţi sau alie neregularităţi care depăşesc 10 mm, se iau măsuri pentru nivelarea lor. Astfel, abaterile de la planeitate constatate pe suprafaţa suport vor fi însemnate cu creta şi apoi remediate prin completarea cu mortar de ciment, de aceiaşi compoziţie cu a mortarului ce va fi folosit la pozarea plăcilor, fără a fi netezit pentru a se menţine o suprafaţă rugoasă necesară în timpul placării. Grosimea mortarului de completare nu trebuie să depăşească 2,5 mm, pentru a nu se desprinde în timpul sau după placare din cauza contracţiei mortarului.

Reliefurile care depăşesc limita admisibilă de 10 mm, se înlătură printr-o uşoară spiţuire cu dalta sau cioplite cu ciocanul de zidărie.
Dacă pe suprafaţa suport se constată, că sunt pete de unsoare sau de grăsimi, acestea vor fi andepărtate prin frecare cu o perie din fibre vegetale, înmuiată în benzină, soluţie de sodă sau leşie. în caz contrar, pe aceste porţiuni mortarul de pozare a plăcilor nu va adera.

Dacă pe suprafaţa suport sunt stropi sau scurgeri de mortar, acestea se andepărtează cu şpaclu sau cu o cărămidă arsă, în cazul cand mortarul s-a întărit.
Rosturile zidăriei, atat cele orizontale, cat şi cele verticale, trebuie să fie bine curăţate pe o adincime ele minimum l cm, pentru ca mortarul de pozare să intre in aceste rosturi şi să adere cat mai bine de suprafaţa suport.
In cazul cand suprafaţa suport este netedă, cum este la un perete din beton, este necesar să se creeze o rugozitate pe această suprafaţă printr-o uşoară spiţuire cu dalta şi ciocanul.

După aceste operaţii de pregătire şi verificare a suprafeţei suport, se curăţă bine de praf cu peria sau cu mătura, iar cu o jumătate de oră înaintea începerii lucrărilor de faianţare, suprafaţa se stropeşte cu apă ca să nu absoarbă apa din mortar.
în cazul cand peretele este din beton, suprafaţa suport se acopera cu un strat subţire de lapte de ciment cu 24 ore înainte de aplicarea plăcilor de faianţă.
Un alt element component al placajului de faianţă este mortarul de ciment de legătură, care trebuie să aibă la prepararea lui un dozaj de 1 parte ciment şi 4 părţi nisip (în volume). în scopul unei mai bune lucrabilităţi, se recomandă introducerea varului de pastă in compeziţia mortarului, în proporţie da cel mult 0,05 părţi pastă de var la 1 parte ciment, (în volume).

In alcătuirea placajului de faianţă elementul principal îl constituie plăcile de faianţă si brauşorii, deoarece ele formează faţa văzută, a placajului.
Plăcile de faianţă şi brîuşorii, după ce au fost controlate din punct de vedere dimensional şi calitativ, se curăţă de praf prin periero, după care sunt ţinute în apă cel puţin o oră. Ele trebuie să se umezească suficient de bine, pentru ca la montarea lor să nu absoarbă apa din mortar şi să provoace crăpături la întărirea mortarului, înainte de punerea în operă, plăcile de faianţă se lasă să se scurgă 2—3 min după scoaterea lor din apă şi apoi se şterg cu o carpă uscată.
Lucrările de pregătire fiind făcute se poate trece la executarea placajului de faianţă.

sursa imaginii http://www.designboom.com

---

Tag-uri: gospodarie, casa, depanare, raparatii, scule

---

Categorie: Lumea Barbatilor  - ( Lumea Barbatilor - Archiva)

Data Adaugarii: 06 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---