Lucrările de tapetare sunt lucrări de finisare cu calităţi şi efecte superioare zugrăvelilor, datorită marii varietăţi a lor, atat în ţesătură, cit şi în colorit, lucrări ce răspund exigenţelor sporite, din ce în ce mai mari, la realizarea îmbrăcăminţilor pentru încăperile de locuit.

Lucrările de tapetare se execută „uscat", respectiv, fără întrebuinţarea unor compoziţii lichide, ceea ce face ca să se evite neajunsurile de la zugrăveli şi vopsitorii, concretizate prin depuneri nedorite de compoziţii pe uşi, ferestre, geamuri, parchet etc.

Ca domeniul de folosire, tapetele se aplică numai la interior, pe pereţi şi rare ori pe tavane, cu precădere în în căperile locuinţelor în care umiditatea relativă a aerului este scăzută, cum este în cazul dormitoarelor, sufrageriilor, holurilor şi vestibulurilor.
Aplicarea tapetului nu este indicată în încăperi cu temperatură ridicată şi cu o umiditate care depăşeşte limita admisibilă, cum este cazul la bucătării, băi, duşuri, spălătorii si WC-uri.

Tapetele, de regulă, se aplică pe :
—pereţi din zidărie de cărămidă tencuită şi drişcuită fin;
—pereţi din zidărie de cărămidă tencuită şi gletuită cu glet de ipsos;
—pereţi din cărămidă tencuită şi gletuită cu var-ipsos;
-pereţi din zidărie cu elemente din beton celular autoclavizat tencuite sau gletuite;
-pereţi din beton cu suprafaţă plană şi netedă (panouri prefabricate sau monolit).
In cazul cand pereţii sunt acoperiţi cu compozii de zugrăveală, pentru a se putea aplica tapetul este necesară spălarea sau răzuirea zugrăvelii pană la starea iniţială a tencuielii şi apoi pregătirea pentru tapetare.

Dacă pereţii sunt acoperiţi cu vopsea pe bază de ulei şi au o rezistenţă bună pe suprafaţa suport, atunci se poate aplica tapetul, numai după ce în prealabil suprafaţa vopsită este degresată, curăţată cu o soluţie de sodă calcinată.
In situaţia cand pereţii sunt acoperiţi cu o vopsea degradată, eu o slabă rezistenţă pe suport, se îndepărtează straturile de vopsea pină la tencuială prin răzuire sau cu decapanţi, după care se şpacluieşte cu pastă de ipsos, suprafaţa fiind astfel pregătită pentru tapetare.
O condiţie de bază care trebuie îndeplinită cu stricteţe la lucrările de tapetare o constituie respectarea umidităţii relative a aerului din încăperi şi a umidităţii suprafeţelor pe care se aplică tapetul.

Umiditatea relativă a aerului din încăperile în care se aplică tapetul trebuie să fie cel mult 60%.

Umiditatea suprafeţei pe pereţii care se tapetează nu trebuie să fie mai mare de :
-2,5—3% pentru pereţii din beton, din zidărie teneuită sau gle-tuit cu glet de var ;
-8% pentru pereţi gletuiţi cu glet de ipsos.
Măsurarea umidităţii se poate face cu ajutorul aparatului tip „Higromette".
In cazul pereţilor de beton monolit, se poate considera că pereţii sunt suficient de uscaţi şi se încadrează în limitele admisibile de umiditate, după circa două luni ele la turnarea betonului.

In cazul pereţilor din zidăria de cărămidă se poate considera că pereţii sunt uscaţi după două luni de la terminarea lucrărilor de tencuhe, dacă timpul a fost uscat şi dacă temperatura aerului a depăşit 20 °C.
Pentru pereţii din elemente de beton celular autoclavizat se poate considera atinsă umiditatea de regim, după un an de la darea în folosinţă a încăperii respective.

sursa imaginii http://www.filemagazine.com

---

Tag-uri: gospodarie, casa, depanare, raparatii, scule

---

Categorie: Lumea Barbatilor  - ( Lumea Barbatilor - Archiva)

Data Adaugarii: 07 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---