Între 1380-1340 î.e.n., statul hitit atinge apogeul datorită prezenţei pe tronul din capitala Hattushash a celui mai de seamă suveran hitit: Suppiluliuma. Domnind în prima parte a perioadei Regatului Nou, beneficiind de stabilitatea internă instalată de un suveran anterior, Telepin, precum şi de serviciile celei mai bune armate din epocă, Suppiluliuma, cu toate că abil diplomat, a fost soldatul prin excelenţă, care neglija, dedicandu-se războiului, chiar sărbătorile religioase importante. Ca şi pentru înaintaşii săi, dominaţia asupra Halpei (Alep) şi Karkemishului, ceea ce asigura capetele de pod spre campiile roditoare ale Mesopotamiei („secera mănoasă"), precum şi vanătoarea de oameni au fost stimulentel e războaielor duse de Suppiluliuma.

In calea sa, principalele obstacole pe care le-a întalnit suveranul hitit au fost tendinţele expansiunii vechiului aliat al hitiţilor, Mitanni, forţa considerabilă a Egiptului, aspirant ele peste un mileniu la stăpanirea Asiei Anterioare, precum şi, spre sfarşitul domniei lui Suppiluliuma, puterea crescandă a Ahhijawei (Ahhijawa sau Ahhija, ţară întemeiată de populaţiile de navigatori stabiliţi în Cipru şi vestul Asiei Mici. Este vorba, probabil, de aheeni unul dintre componenţii „popoarelor mării". Sub numele de Ahhija ei sunt pomeniţi în cronica de la Medinet Habu ca principali protagonişti în migraţia „popoarelor mării"). în cadrul războiului cu Mitanni, care a inclus lupte grele şi istovitoare, desfăşurate o lungă perioadă, un rol important l-a jucat alianţa hitiţilor cu asirienii, aflaţi în plin proces de consolidare statală şi dornici de a-şi însuşi o cat mai mare parte clin statul mitannian. De asemenea, sesizind importanţa stabilităţii hitite în Karkemish şi Ilalpa, Suppiluliuma îşi asigură dominaţia fermă asupra lor prin forţa armelor şi, apoi, prin alianţe personale. Astfel, după disciplinarea Karkemishului, l-a desemnat rege pe fiul său Bigassil. Un alt fiu al său va fi întronat la Halpa, care asigura, în acelaşi timp, o protecţie antiegipteană oştilor hitite ce operau in Mitanni. Suveranii mitannieni care au urmat Iui Artatama (ultimul puternic rege al statului, învins, totuşi, de Suppiluliuma), în ciuda alianţei cu Egiptul, nu au obţinut nici un succes împotriva hitiţilor.

Prezenţa militară excepţională a lui Suppiluliuma in fruntea expansiunii hitite, coroborată cu forţa asiriană în creştere, a accentuat tulburările interne, legate de succesiune în Mitanni. Asasinarea regelui mitannian Tusrata (sau Tushrata) a redeschis, acut, problema. Suppiluliuma a ales acel moment pentru o intervenţie energică, adine în interiorul mitannian. Luand partea unuia dintre fiii lui Tusrata, Matiwaza, pe care-l însura cu una din fiicele sale, Suppiluliuma făcu să înceteze războiul civil din Mitanni, îl întronă pe Matiwaza, fără însă a-i acorda puteri depline. în acest fel statul Mitanni dispăru de pe scena istoriei. Hitiţii se vedeau, acum, în faţa confruntării directe cu Egiptul, o forţă incomparabil mai mare decat Mitanni, cu toată neglijenţa manifestată faţă de posesiunile, sale din Asia Anterioară de Amenhotep al lV-lea, preocupat în special de reforma sa religioasă şi de disputa cu preoţii lui Amon thebanul. în vederea confruntării cu Egiptul, Suppiluliuma şi-a atras ca aliat triburile din stepă (hapiru) ce penetrau spre Siria şi Palestina; aliaţii au smuls astfel, cu destulă uşurinţă, Siria, Fenicia şi Palestina lui Amenhotep al IV-lea. în acel moment statul hitit atinsese maxima întindere teritorială, de la Marea Neagră la raul Oront, din Anatolia pană pe Eufratul Mijlociu.

Moartea lui Amenhotep al lV-lea, instabilitatea internă ce i-a urmat i-au permis lui Suppiluliuma nu numai să păstreze noile cuceriri ci, chiar, să se amestece în treburile interne egiptene, favorizat şi de acţiunea Ankhotemnonei, tanăra văduvă a lui Tutankhamon. Aceasta, în două randuri, îi cere insistent lui Suppiluliuma, sesizand pericolul hitit pentru Egipt, pe unul din fiii acestuia pentru a se căsători cu el şi a-l înscăuna în tronul faraonic. „Soţul meu a murit şi eu n-am copii", îi scrie aceasta. „Or toată lumea ştie că tu ai atlt de mulţi fii. Dacă ai vrea să-mi dai pe unul dintre fiii tăi, el ar deveni soţul meu. Altfel, sunt silită să iau pe unul dintre supuşii mei şi să mă mărit cu el, probabil". Dar fiul lui Suppiluliuma, încă Înainte de a ajunge la Theba, este ucis de complotiştii inspiraţi de preoţii egipteni şi de generalul Ai, care aspira la tronul vacant al faraonilor.

Ceea ce provocă cea mai mare expediţie a lui Suppiluliuma. Ostile hitite spulberară, pur şi simplu, trupele generalului Ai şi încep penetrarea, adanc spre sud, pe Valea Nilului, ameninţînd Theba. în acel moment, de cutremur pentru Egipt, oştenii hitiţi sunt atinşi de o epidemie ce bantuia pe Valea Nilului (de la prizonierii egipteni) şi sunt siliţi să se retragă, aducand molima în statul hitit. A fost ultima strălucire a lui Suppiluliuma. Cu populaţia împuţinată, acesta a trebuit să renunţe la războaiele energice, purtate cu fală în afara teritoriului hitit. O nouă epidemie face alte ravagii, Suppiluliuma şi fiul său mai mare, Arnuwandas, căzan-du-i victime. Războaiele cu Egiptul nu încetară însă; vor fi continuate, cu sorţi schimbători, de fiul lui Suppiluliuma, Mursil al ll-lea (1340-1315 î.e.n., alte cronologii: 1360- 1330 î.e.n.), precum şi de nepoţii lui Suppiluliuma, Muwatali (1315-1285 î.e.n., alte cronologii: 1306-1282 î.e.n.), care a întalnit opoziţia fermă a unui strălucit general egiptean, Ramses al II-lea, şi Hattushil al III-lea (1285-1250 î.e.n., alte cronologii: 1275-1250 î.e.n.). Acesta din urmă, diplomat tenace şi general capabil, reuşeşte să obţină de la Ramses al II-lea semnarea, în 1269 î.e.n., a unui tratat de pace şi de asistenţă mutuală. Suveranul hitit şi cel egiptean au fost forţaţi la conlucrare datorită creşterii, fără seamăn, a puterii asiriene, ce se manifesta expansionist.

Loviturile asiriene şi, în jurul anului 1200 î.e.n., ale „popoarelor mării" aveau să demoleze, pană la urmă, „zidul de fier" al hitiţilor. Aceştia s-au mai menţinut, suferind, însă, o puternică influenţă a arameilor, pană prin secolul al VIII-lea î.e.n., numai în micile regate ale Karkemishului şi Malatiei, care sunt, în cele din urmă, cucerite de Assurnasirpal şi transformate în provincii asiriene. Din regatul hitit n-au mai rămas decat monumentele de la Iazily Kaia (= stancă cu inscripţii, sau cu imagini - în limba turcă) de Ungă Bogazkoy de astăzi şi ruinele Hattushashului, cetate înconjurată cu ziduri în tehnică ciclopică ce o transformaseră într-un bastion inexpugnabil, inima puterii hitiţilor.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---