"Micul print" de Antoine de Saint-Exupery este o capodopera a literaturii universale, destinata atat copiilor cat si adultilor, avand ca teme principale prietenia, dragostea si frumosul.

Povestitorul este inca un copil cand se hotaraste sa deseneze un sarpe boa care inghite un elefant. Mergand la "cei mari" si intrebandu-i daca le este frica de desenul lui, acestia raspund cu nonsalanta ca nu ar putea sa le fie frica de o palarie. "Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desenul acesta ii sperie." Baiatul dezamagit, deseneaza un sarpe boa despicat penttru a face mai inteligibil desenul. Atunci adultii ii spun ca ar fi mai bine sa lase deoparte serpii boa in favoarea altor lucruri mai importante. Povestitorul alege prin urmare alta mes erie decat aceea de pictor : cea de pilot.

O defectiune la motor il obliga pe baiatul devenit acum barbat, sa aterizeze fortat in desertul african, in una din calatoriile sale. In timp ce incearca sa-si repare motorul, este surprins de un baietel fermecator care ii cere un desen cu o oaie. Povestitorul se straduieste sa afle de la baietel de unde vine si cum a ajuns acolo. Dar acesta nu da nici un raspuns . Singura lui dorinta este sa primeasca desenul cu oaia. "Bine, dar... ce cauti aici ? Iar el rosti atunci din nou incetisor, cerandu-mi parca un lucru din cale-afara de insemnat : - Te rog... deseneaza-mi o oaie !

Din cuvintele scapate de copilas, pilotul deduce ca acesta a venit de pe un asteroid de pe care e plecat pentru a cunoaste lumea. Pe drumul sau a intalnit tot felul de planete miuscule cu un singur locuitor. Prima era locuita de un rege care sustinea ca este stapan peste tot universul, a doua de un om de afaceri care isi petrecea tot timpul numarand stelele care dupa spusele lui ii apartineau. Pe a treia planeta isi facea veacul un vanitos, iar pe a patra un betivan care il cufunda pe micul print intr-o adanca amaraciune. Apoi mai inalni un lamapgiu, singurul care ii lasa o impresie mai placuta, iar in cele din urma un geograf, care il indemna sa viziteze pamantul, o planeta foarte mare si populata.

Toti acesti oameni i se parura baiatului tare neobisnuitit, ei fiind izolati in vanitatile si egoismul lor si nepasatori la valorile reale. "<< Oamenii mari, de buna seama, sunt nemaipomenit de ciudati >>, isi spuse el cu neinovatie."

Ajuns pe pamant, incepe sa caute oameni. Vorbeste cu un sarpe, mai incolo cu o floare, dar nu intalneste nici un om. Dupa un timp da peste o vulpe, cu care se imprieteneste si din vorbele si povetele careia descopera ca oamenii pot fi singuri chiar si in multime. Intelge ca are o responsabilitate fata de floarea naiva si increzuta, dar vulnerabila, pe care a lasat-o acasa. Realizeaza ca acea floare este unica, deoarece ea are nevoie de el si el de ea. "Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta."

Povestitorul este nevoit sa-l intrerupa pe baietelul cu par de aur din istorisire, deoarece provizia de apa era terminata, iar el nu isi reparase avionul. Impreuna incep sa caute o fantana, pe care o gasesc intr-un tarziu si isi potolesc setea. "Si tot mergand asa, am dat, in revarsatul zorilor, peste fantana."

Prietenia dintre print si aviator ii va lega pentru totdeauna, dar copilul trebuie sa se intoarca acasa, oricat de grea ar fi despartirea. Stelele insa vor avea o cu totul alta semnificatie pentru pilot din acel moment incepand, deoarece pe una dintre ele se afla un baietel cu parul auriu si cu un zambet fermecator. "Si mi-e drag sa ma uit noaptea sa ascult stelele. E ca si cum as asculta cinci sute de milioane de clopotei...

---

Tag-uri: referat, literatura, capodopera

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 30 November '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---