În 2367 î.e.n., devenea patesi (conducător dependent de rege, de lugal) al statului cotate Lagasli, de pe cursul inferior al fluviului Tigru, una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale Sumerului: Urukagina. Iubit de popor - dealtfel, venise în fruntea Lagasbului în urma unei răscoale populare condusă de el - Urukagina are, în istoria Sumerului, o importanţă deosebită, în ciuda scurtei sale domnii (2367 - 2360 î.e.n.). El a aplicat, în favoarea populaţiei, un sistem de reforme care a fixat ideea de drept în Mesopotamia. Civilizaţia sumeriană de dinaintea sa avea o vechime de peste un mileniu.

În anul răscoalei care l-a adus în fruntea Lagashului pe Urukagina, cetatea se afla sub hegemonia temporară a Kishul ui, ceea ce explică de ce Urukagina, alungan-du-1 pe conducătorul Lugalanda, este la început doar patesi. După un an s-a eliberat de tutelă şi s-a intitulat lugal; dealtfel, el însuşi socoteşte primul său an de domnie de la această dată. Criza socială din Lagash, care a permis lovitura de stat a lui Urukagina, se datora apăsării, pe toate planurile, inclusiv economic, exercitată de aristocraţie. Regele sau patesi încasa impozite generale de la populaţia liberă din aşezările rurale şi din oraş, de la temple, ce-şi compensau pierderile prin încasări suplimentare pe servicii, în special înmormantări. Sistemul de încasare - funcţionari-supraveghetori ai caselor de pescari, păstori, corăbieri, agricultori etc,permiţand abuzurile, înăsprea exploatarea. Aristocraţia proceda la fel, dedandu-se chiar la jefuirea oamenilor de rand.

Neavand origine regească (era numai nobil), Urukagina şi-a întemeiat puterea pe dreptul divin. într-o inscripţie, spune: „Cand Ningirsu, viteazul lui Enlil, a dat lui Urukagina domnia asupra Lagashului şi în faţa a 10 sori de bărbaţi (1 sor = 3 600) a proclamat puterea lui, acosta (Urukagina) a înfăptuit poruncile divine anterioare şi a statornicit cuvantul spus de regele său Ningirsu". Urukagina a proclamat din nou, ca proprietară a pămantului, trinitatea divină Ningirsu, Baw şi copilul lor.

A fost primul pas spre reforme, deoarece pămantul, ce devenise parte a gospodăriei funcţionarilor şi preoţilor templelor patesiului, s-a reîntors sub guvernarea dreptului cutumiar obştesc, cu vechile impozite în natură, mai mici. Aceasta a dus şi la restabilirea vechii organizări judecătoreşti în aşezările rurale. Următoarele măsuri ale lui Urukagina (de fapt, prima măsură luată, în scopul creşterii sprijinului său de mase, a fost dublarea cantităţii de alimente dată de patesi tuturor membrilor obştii) au fost: înlăturarea supraveghetorilor de impozite, scutirea de dări a templelor, dar, în acelaşi timp, reducerea taxelor religioase pentru servicii, interzicerea acaparării de către oricine, inclusiv de către şefii militari, a averii mobile şi imobile a ostaşilor inferiori şi a văduvelor acestora, introducerea actului de vanzare „cu preţuri plătite drept, cu arginţi buni", desfiinţarea dreptului femeilor de a desface căsătoria şi a poliandriei (femeile aveau dreptul la doi bărbaţi); a alcătuit, de asemenea, legi împotriva hoţiei, jafului, omorului, cametei.

Numărul bărbaţilor cu drepturi depline a fost crescut de Urukagina la 36 000, de zece ori mai mult faţă de lugalii anteriori, ceea ce a făcut să i crească popularitatea. S-a preocupat de îmbunătăţirea reţelei de irigaţii, de construirea templelor. Intuind efectul negativ ce-l puteau avea reformele sale în randul aristocraţiei, Urukagina şi-a luat unele măsuri de apărare, între care construirea unui puternic zid în jurul cartierului principal al cetăţii, Girsu. Aristocraţia răsculată din Umma, condusă de Lugalzagissi, a fost înfrantă, la început, de Urukagina. Dar cum lupta împotriva reformelor acestuia nu era numai cauza Ummei, Lugalzagissi obţine ajutorul Urukului. Urukagina care rezista bine, datorită fortificaţiilor, în Girsu, va fi pană la urmă înfrant de lipsa de ahmente (în întregul Lagash) care a provocat, între altele, şi fuga sclavilor. Lugalzagissi pustieşte Lagashul, anexează Urukul, Larsa şi Elamul , cucereşte, după cum atestă unele inscripţii, întreaga Mesopotamie, întemeind primul mare imperiu oriental. Lagashul distrus va avea nevoie de trei secole pentru a-şi reveni şi renaşterea sa este legată de numele lui Gudea, patesi al statului prin 2050 î.e.n., şi a fiului său Ur-Ningirsu.

Stat în sud-vestal iranian, cu capitala la Sasa, care a dezvoltat o cultură preistorică ce urcă pînă spre începutul mileniului al IV-lea î.e.n. Elamiţii au întreţinut strînse legături cu statele mesopotamiene. După supunerea sa de către Lugalzagissi, Elamul a căzut, în secolul al XXIII-lea î.e.n., în stăpînirea akkadienilor conduşi de Sargon Sharru-kin apoi a statului Ur (secolul al XXI-lea î.e.n.). Elamiţii nu întîrziară să se elibereze, însă, de tutela sumeriană, chiar cuceriră Urul (1930 î.e.n.). Elamul era condus de o monarhie creditară (ereditatea era stabilită pe linie maternă). în secolul al XIII-lea î.e.n. Elamul a cunoscut o perioadă de înflorire, remarcabilă în toate privinţele, a fost o vreme (sfirşitul secolului al Xll-lea î.e.n.) supus de Babilon, renaşte din nou în secolul al VIII-lea î.e.n. (regatul neo-elamit), dar este distrus de Assurbanipal. Susa se reface de-abia în secolul al Vl-lea î.e.n., cand Ahemenizii îşi stabilesc acolo reşedinţa.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 16 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---