Ajuns în fruntea Babilonului, Nabucodònosor al II-lea, urmăreÅŸte două direcÅ£ii: asigurarea stăpanirii babiloniene în teritoriile supuse de Nabopolassar (Elam, Siria de Nord) ÅŸi extinderea statului babilonian; transformarea Babilonului în cel mai important, mai întins ÅŸi mai falnic oraÅŸ al Orientului antic. La exterior, Nabucodònosor al II-lea a supus întreaga Sirie ÅŸi Palestina. în 605 î.e.n., reprimă o răscoală a Iudeei, cucereÅŸte Ierusalimul, capitala iudee ÅŸi, aplicand o mai veche metodă asiriană, transferă o parte din populaÅ£ie (prima captivitate babiloniană a evreilor), în 596 î.e.n., învinge pe răsculatul Joachim, plasează pe tronul Iudeei pe Sedecias ÅŸi transferă o altÃ„Æ ’ parte a populaÅ£iei (a doua captivitate babiloniană a evreilor). Sedecias, însă, se aliază cu fenicianul Itobaal al III-lea, regele Tyrului, cu Egiptul, cu Edomul, Moabul ÅŸi Ammonul, provocand o nouă expediÅ£ie a lui Nabucodònosor al II-lea, în 587 î.e.n. După 18 luni de asediu, armatele lui Nabucodònosor al II-lea cuceresc Ierusalimul, pe care-l distrug împreună cu celebrul Templu al lui Solomon ÅŸi deportează populaÅ£ia care mai rămăsese (a treia captivitate babiloniană a evreilor). Tyrul rezistă timp de 13 ani asediului babilonienilor, dar pană la urmă este învins, Nabucodònosor al Il-lea intrand în stăpanirea puternicei flote tyriene, pe care o îndreaptă contra Egiptului. Prevenitor faţă de foÅŸtii săi aliaÅ£i contra Asiriei, mezii, de care era legat ÅŸi printr-o uniune personală (soÅ£ia sa Amytis era din casa regală medă a lui Cyaxares), Nabucodònosor al II-lea fortifică graniÅ£a estică cu aceÅŸtia.

Din Babilon Nabucodònosor al II-lea a făcut prima metropolă din istorie. Iată termenii cu care Daniil apreciază fala Babilonului: „Tu, care ai ajuns mare şi puternic, ai crescut şi ni ajuns pană la ceruri şi a ta stăpanire se întinde pană la capătul pămantului". Viaţa economică a oraşului şi a imperiului era deosebit de activă. Numărul locuitorilor se apropia de patru milioane, ceea ce însemna cea mai mare aglomerare umană de pană atunci (după China). Scrisorile de credit eliberate de casele bancare şi comerciale babiloniene ce onorau în întregul Orient Mijlociu. Pentru dezvoltarea, Iară precedent, a agriculturii, sub Nabucodònosor al Il-lea n fost construită o reţea de irigare formată din patru canale Intre Tigru şi Eufrat, două canale paralele cu Eufratul şi un lac artificial de acumulare pentru regularizarea debitului, de 400 de kilometri pătraţi.

Titanica trufie a Babilonului sta, însă, în zidurile, în palatele, în templele, în reţeaua sa stradală. Nabucodònosor al II-lea a construit cinci cordoane de ziduri. Incinta oraşului (oraşul interior) era protejată de două cercuri concentrice de ziduri, de 7 şi 8 metri lăţime, distanţate cu 12 metri unul de celălalt; spaţiul dintre aceste două cordoane de ziduri era umplut cu pămant bătut, încat lăţimea totală a zidului de incintă atingea 27 de metri pe o înălţime de 100 de metri. Zidul era prevăzut cu 600 de turnuri şi, după Herodot, cu 100 de porţi de aramă decorate cu basoreliefuri. Urma zidul mijlociu, care proteja aşezările lipite de oraşul interior, aşa-numitul oraş exterior. Al patrulea rand de fortificaţii era zidul exterior, care proteja şi oraşele Kish (13 kilometri de Babilon) şi Borsippa (24 kilometri de Babilon) care deveniseră un fel de sateliţi ai Babilonului. După cele mai modeste aprecieri antice (Ctesias), patrulaterul care era constituit din acest al patrulea rand de fortificaţii avea latura de 17,3 km, incluzand, deci, o suprafaţă de 300 de kilometri pătraţi. După Herodot, latura acestui patrulater era de 22 de kilometri, închizand, deci, o suprafaţă de aproape 500 de kilometri pătraţi. Al cincilea rand de fortificaţii babiloniene era zidul med, construit la nord, între Eufrat şi Tigru, acolo unde distanţa dintre fluvii era cea mai mică, 30 de kilometri. Oraşul interior era despărţit de apele Eufratului în două jumătăţi aproape egale, apărate înspre fluviu cu ziduri puternice şi unite printr-un pod de piatră lung de 900 de metri.

Pentru prima dată în istorie, strada devine element arhitectural, depăşind rolul de pasaj. Străzile Babilonului erau largi, se întretăiau în unghiuri de 90 de grade, purta fiecare numele unui zeu, formau 625 de grupuri de case cu cate 3-4 etaje. Un exempivi de valorificare arhitecturală a străzii îl constituia Galeşi procesiunilor, care pornea de la poarta Ishtar, atingea Esangila şi se oprea la podul de piatră de peste Eufrat. Calea procesiunilor, lată de 23 de metri, era pavată cu plăci d piatră albă şi trandafirie şi încadrată de ziduri înalte de 7 metri, în întregime acoperite cu plăci de smalţ albastru, decorate cu reliefuri (rozete galbene şi lei în mers, lungi de 2 metri). Oraşul întreţinea 53 de temple ale zeilor locali, între care cel mai important era Marduk, precum şi 1300 de altare închinate zeilor populaţiilor străine, în Babilon, în vremea lui Nabucodònosor al II-lea, vorbindu-se circa 20 de limbi diferite. Anticul călător prin Babilon, după ce era surprins şi impresionat de forţa ce se degaja din puternicele sale brauri de apărare, era covarşit de fastul clădirilor sale.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 05 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---