Etemenanki (= piatra de temelie a cerului şi pământului, în akkada babiloniană), primul mare turn al lumii, cunoscut mai ales sub numele dat de evrei, Turnul Babel, depăşea orice imaginaţie neambogăţită langă piramida lui Kheops. Construcţia sa în trepte, înaltă de 90 de metri, îneorporand 85 de milioane de cărămizi arse, avea aproape o formă cubică (laturile bazei erau tot de cate 90 de metri), iluzia fiind realizată prin foarte redusa retragere a treptelor. Numai ultima sa treime se îngusta vizibil.

Etemenanki era realizat în 7 trepte, reprezentand cele 7 divinităţi astrale (cele 5 planete cunoscute atunci ale sistemului solar, plus Soarele şi Luna). Fiecare treaptă avea culoarea ei distinctă, iar ultima, care era, de fapt, un mic templu al lui Marduk, înaltă de 15 metri, era acoperită la interior şi exterior cu plăci smălţuite în albastru şi avea acoperişul din plăci de aur.

Templul principal al lui Marduk era, însă, Esangila, lung de 500 de metri, care adăpostea statuia zeului. Aceasta, tronul, treptele şi masa, care formau ansamblul decorativ interior, erau lucrate în întregime din. aur şi cantăreau 21 de tone. Un alt templu important, blestemat de evreii captivi, „templul dezmăţului" din „desfranatul" Babilon, era cel al zeiţei dragostei şi fecundităţii, Ishtar, ale cărei vestale aveau obligaţia să se împreune cu oricine le arunca în poală o cit de neinsemnată sumă de bani.

O remarcabilă realizare artistică şi inginerească din Babilon erau grădinile suspendate care i-au impresionat în aşa măsură pe antici, încat le-au introdus in randul celor şapte minuni ale antichităţii. Grădinile erau amenajate pe terasele In trepte construite pe acoperişul palatului principal al lui Nabucodònosor al II-lea. Au căpătat numele de „grădinile Semiramidei" nejustificat, întru-cat Semiramida, sau Sermramis, sau Sammuramat, a fost regentă a Asiriei între 810- 806 î.e.n., dată la care grădinile Babilonului nu existau. După Eusebius, Nabucodònosor al II-lea a amenajat grădinile pentru soţia sa medă Amylis, care tanjea după grădinile răcoroase din Ecbatana Mediei.

Insuşi palatul principal al lui Nabucodònosor al II-lea impresiona prin dimensiuni (circumferinţa lui era de 1,2 km). Cea mai înaltă dintre terasele palatului, aflată la nivelul turnurilor din zidurile de incintă ale oraşului, era plantată cu arbori uriaşi. Terasele grădinilor erau susţinute de bolţi din cărămidă. Sub acestea erau amenajate încăperi răcorite printr-o ingenioasă circulaţie a aerului (prima instalaţie de aer condiţionat) combinată cu sistemul de irigare a grădinilor, a cărui inimă o constituia o maşină hidraulică de pompat şi de ridicat apa din Eufrat pana la înălţimea teraselor (100 metri). Principiul de funcţionare al acesteia nu se cunoaşte, dar este suficient de ştiut, pentru a proba înaintatele cunoştinţe inginereşti ale babilonienilor, că o pompă modernă de astăzi, cu piston, datorită tensiunii hidrostatice, nu poate trage apa de la o adancime mai mare de 11 metri, fiind nevoie, pentru adancimi mai mari fie de pompe intermediare, fie de o centrifugă care să împingă apa de jos în sus. însăşi problema apărării construcţiei de sub grădini de pericolul infdtrării apei este rezolvabilă astăzi numai cu mult talent ingineresc.

Aceasta a fost titanica trufie a Babilonului. Dar, la numai 23 de ani după moartea lui Nabucodònosor al II-lea, în 539 î.e.n., perşii lui Cyrus înving în lupta de la Opis trupele, ultimului dintre slabii urmaşi (Avil-Marduk, Neriglissar, Nabonid asociat cu fiul său Balthazar) ai lui Nabucodònosor al II-lea, Nabonid, care se retrage sub pavăza zidurilor Babilonului. Perşii, înţelegand că zidurile oraşului sunt inexpugnabile, reuşesc să pătrundă pe sub ele, prin albia Eufratului, ale cărui ape le-au deviat în timpul nopţii în lacul artificial construit de Nabucodònosor al II-lea. Porţile din zidurile care apărau dinspre fluviu cele două jumătăţi ale oraşului, în loc să fie ferecate se aflau larg deschise. Era uneltirea preoţilor lui Marduk, nemulţumiţi de lipsa de respect arătată de Nabonid şi de fiul său Balthazar faţă de vechii zei babilonieni.

Babilonul devine, pană în 331 î.e.n., cand a fost cucerit, de asemenea fără luptă, de Alexandru cel Mare, a IX-a satrapie persană, cea mai bogată a statului Ahemenizilor, impusă la un tribut uriaş care, prin 500 î.e.n., se ridica la 30 de tone de argint anual.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 09 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---