„Caştigul terapeutic" a fost sesizat după cea 4-5 şedinte (după depăşirea „crizei" de autodezvăluire şi autoconştientizare, cu crearea conflictului intrapsihic exporimental la soţ). Acesta s-a concretizat în creşterea capacităţii de autocontrol, care după cea 10 şedinţe s-a întărit semnificativ. S-a creat astfel o breşă psihologică în egocentrismul, rigiditatea şi imaturitatea relaţională a soţului, el fiind iniţiat într-o formulă de autoreeducare comportamental-maritală adaptativă. Prin procesul terapeutic. noi am încercat sugerarea discretă şi subsidiară a unei modificări privind imaginea conjugală a soţiei în sistemul de percepţii, idei şi convingeri ale soţului, în sensul dezvăluirii unor „calităţi" ale acesteia corespunzătoarei exigenţelor şi dorinţelor sale. Aceste „calităţi" girate ele autoritatea cuplului psihoterapeutio au devenit puncte de sprijin pentru dezvoltarea credibilităţii şi, ulterior, a unei valorizări relativ adecvate a personalităţii soţiei. Astfel, s-au reliefat într-o lumină favorabilă inteligenţa soţiei (ceea ce ar fi putut îndreptăţi în mai mare măsură participarea ei în sfera decizională), sensibilitatea şi fidelitatea sa afectivă, ataşamentul faţă de copii.
Concomitent, soţia a beneficiat de efectele travlingului assertiv" (tehnica de afirmare a eului), cu reducerea complexelor de inferioritate şi a insecurităţii afective, recâştigarea treptată a încrederii în sine şi a sentimentului valorii personale.

Adoptarea şi exersarea experimentală într-un rol marital situat pe poziţii simetric-egalitare şi compensatorii în raport cu rolul conjugal exercitat de soţ a condus treptat la abilitarea soţiei cu o conduită de tip implicativ şi responsabil, construită treptat pe sentimentul demnităţii morale şi al respectului de sine, redobandit pe măsura depăşirii impasului patologic. I s-au stimulat în mod special capacitatea de afirmare în campul relaţiilor maritale, forţa morală necesară depăşirii suspiciunilor şi îndoielilor soţului în ceea ce priveşte persoana ci, spiritul de iniţiativă şi participarea firească, egalitară la sfera decizional-acţională a familiei. Pacienta a conştientizat unele dintre expectaţiile soţului, neanticipate în suficientă măsură pană atunci, încercand să vină în întampinarea acestora prin comportamente adecvate., Capacitatea sa de autocontrol, ca şi toleranţa la frustrate, s-a îmbunătăţit simţitor după 15 şedinţe psihoterapeutice.

Moderarea treptată (prin procesul terapeutic) a tendinţelor agresive şi a expresiilor de nuanţă ostilă ale soţului, au făcut treptat loc unor concesii relaţionale care prin ele însele au stimulat efortul de reechilibrare a rolului conjugal al soţiei. Realizarea „coaliţiei lor terapeutice" s-a transformat, în partea finală a terapiei formative de reconstrucţie interacţională, într-un model relaţional bazat predominant pe cooperare în viaţa obişnuită de cuplu. In acest mod, partenerii au reuşit să-şi ofere în mai mare măsură credit mutual, ei învăţand să-şi ofere recompense afective şi morale, s-au securizat şi echilibrat reciproc într-o măsură suficientă.
Interdependenţa partenerilor s-a dezvoltat pe retracţia acţiunilor soţului în favoarea soţiei, al cărei sentiment de responsabilitate şi nevoie de recunoaştere a condus-o la un „viraj" volitional şi motivational sanogeneţic şi autocompensator. Astfel, prin implicarea soţului ca stimul de întărire a pattern-ului adaptativ al soţiei, aceasta din urmă a depăşit impasul psihopatologic, iar relaţia lor conjugală a beneficiat de o corecţie a disfuncţiilor iniţiale.

Psihoterapia intensivă s-a desfăşurat pe o perioadă de trei luni, în regim semi şi ambulator, continuandu-se cu întrevederi periodice lunare pentru validarea în timp a efectelor. După cea şase luni de la tratament, cuplul tratat se menţinea în limitele contortului interacţional, iar starea psihică a fostei paciente continua să se consolideze în sens pozitiv. Unele evenimente perturbatoare care au survenit în viaţa cuplului ulterior, deşi au declanşat unele recăderi psihice ale soţiei, nu au fost de natură să distorsioneze semnificativ cursul acestei căsnicii, intensitatea psihopatologică atat a fenomenelor reactualizate în conduita soţiei, cat şi a celor privind relaţia conjugală, fiind scăzută şi nesemnificativă, cea doi ani, perioadă în care s-a păstrat contactul terapeutic.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---