După realizarea lucrărilor de trasare şi de pregătire a şanţurilor, găurilor şi străpungerilor în zid, se trece la următoarea fază de lucru care constă în prelucrarea tuburilor de protecţie şi montarea tuburilor de protecţie inclusiv a dozelor de derivaţie şi de aparate.

a. Prelucrarea tuburilor de protecţie. Tuburile de protecţie, atat cele metalice, cat şi cele din PVC, procurate din comerţ, sunt supuse unor operaţii de prelucrare, din care se menţionează : tăierea la dimensiune, îndoirea după o anumită rază de curbură, filetarea la capete, după caz, şi îmbinarea lor.
Tăierea tuburilor de protecÅ£ie metalice se face în mod diferit în funcÅ£ie de tipul care se foloseÅ Ÿte. Astfel :

1) La tubul izolant uşor protejat IP tăierea se face cu ajutorul unui briceag, eliberand tabla protectoare de jur împrejurul tubului, apoi se desface încheietura (falţul) cu ajutorul unui cleşte patent, se îndepărtează îmbrăcămintea din tablă, după care se taie cu briceagul tubul de carton din interior.
2. La tubul de protecţie P şi la tubul izolant de protecţie etanş IPE se face cu ajutorul ferăstrăului pentru metale, după care se netezesc capetele la exterior şi la interior cu o pilă, pentru înlăturarea asperităţilor rezultate de la tăiere.

TĂIEREA TUBURILOR DE PROTECŢIE DIN PVC se face de asemenea cu ajutorul ferăstrăului pentru metale, luandu-se aceleaşi măsuri de curăţirea asperităţilor rezultate de la tăiere.

ÎNDOIREA TUBURILOR DE PROTECŢIE este o altă operaţie de prelucrare în cazurile cand pe traseul de pozare şi fixare se întalnesc obstacole ce trebuie ocolite. Această operaţie se execută manual, cu ajutorul unui cleşte special de îndoit, avand grijă ca falţul să fie aşezat lateral , iar curbura să fie de 7 — 8 ori diametrul exterior al tubului.

Îndoirea tubului de protecţie din PVC, după o anumită curbură, se face prin umplerea lui cu nisip uscat, după care se încălzeşte cu aer cald încet şi uniform pe toată porţiunea pe care urmează să se execute curbura. După încălzirea tubului se îndoaie cu mana şi se răceşte brusc porţiunea îndoită, introdueîndu-se în apă rece. La îndoire se va avea grijă ca raza de curbură să nu fie mai mică de 4 ori diametrul exterior al tubului. încălzirea tubului PVC se face cu ajutorul unei lămpi de benzină, care are prevăzut la capătul arderii un tub prelungitor pentru încălzirea aerului ce trece prin el.

FILETAREA TUBURILOR METALICE LA EXTERIOR este o operaţie care se foloseşte numai în cazul cand îmbinarea lor se face cu ajutorul manşoanelor filetate la interior. După tăierea tubului la lungimea necesară, capătul rămas liber este su-pus operaţiei de filetare cu ajutorul unei cuple de tăiat filet.

ÎMBINAREA TUBURILOR DE PROTECŢIE este o operaţie premergătoare montării acestora în şanţurile practicate în acest scop. îmbinarea se execută ori de cite ori este necesar ca să se obţină un tub de protecţie la o lungime suficient de mare ca să fie cuprinsă între două doze ale circuitului electric.
îmbinarea a două tuburi de protecţie se execută prin manşoane de legătură, care de regulă se livrează odată cu tuburile respective. în lipsa acestora, manşoanele se pot executa în timpul pregătirii tuburilor pentru montare, folosind capetele de- tuburi ramase de la tăierea lor. în acest scop, se taie cu briceagul la lungimea necesară, se desface tabla plumbuită de pe tub şi cu ajutorul unui ciocan de lemn tabla se îndreaptă apoi se îndoaie în jurul unei bucăţi de tub, de acelaşi diametru cu cel care urmează să fie asamblat. Manşonul astfel pregătit se încheie cu un falţ dublu, executat cu ajutorul cleştelui universal.

b. Montarea tuburilor de protecţie. Montarea tuburilor de protecţie se realizează prin fixarea lor în şanţurile executate în zidăria de cărămidă cu ajutorul unor agrafe amplasate din metru în metru pe lungimea şanţului. Agrafa executată din sarmă de oţel galvanizată de 1 — 1,2 mm diametru este legată la capătul unui cui de 5—6 cm lungime, cuiul fiind fixat în zidărie în dreptul rostului vertical dintre două cărămizi. Tubul de protecţie se leagă cu cele două capete libere ale sar-mei, care se răsucesc cu ajutorul cleştelui patent, avand grijă ca partea răsucită a agrafei să nu depăşească faţa tencuielii. în cazul cand cuiul nu se poate prinde bine în mortarul dintre rosturi, se va folosi prinderea cu ajutorul unei pene din lemn fixată între rosturi în care se va bate cuiul pentru agrafă.

In cazul instalaţiilor electrice interioare montate aparent, fixarea tuburilor de protecţie se face cu ajutorul unor scoabe sau brăţări prinse cu şuruburi în dibluri îngropate în zidărie la distanţă de 0,75 m, sau cu şuruburi prinse pe console metalice.

La montarea tuburilor de protecţie trebuie să se aibă in vedere respectarea următoarelor reguli :

-Ocolirea unor obstacole, cum sunt dozele, golurile de uşi şi ferestre, se va face astfel ca tubul să aibă curbura în sus, sub formă convexă, pentru a nu se crea „un sac de apă", în care să se acumuleze apa din condensa-ţie, aşa cum se poate întampla cand curbura tubului este în jos, sub formă concava.
-îmbinarea tuburilor de protecţie cu ajutorul manşoanelor trebuie să fie astfel executate încat capetele acestora să fie lipite, nelăsandu-se spaţiu între ele, care ar putea împiedica trecerea peste îmbinare a sarmei de tragere a conductoarelor prin tubul de protecţie.
-Ramificarea, respectiv derivaţiile conductoarelor se vor realiza numai prin doze, din interiorul acestora.
-Protejarea tuburilor de protecţie care sunt montate deasupra planşeului de beton se va face cu ajutorul mortarului de ciment, deoarece are o rezistenţă mare la şocurile mecanice, evitandu-se astfel strivirea lor.

c. Montarea dozelor. Odată cu montarea tuburilor de protecţie se face şi montarea dozelor de derivaţie şi a dozelor de aparate, fie sub formă îngropată, fie sub formă aparentă, după cum este executată instalaţia electrică.
Montarea dozelor în găurile practicate în prealabil în zid se face după ce s-au introdus în găurile existente, pe cămaşa metalică a dozelor, capetele tuburilor ce converg la acestea. in acest scop, se desface mantaua de tablă de la capetele tuburilor pe o porţiune de 1—2 cm, cu ajutorul briceagului şi se introduc în doză capetele de carton rămase libere după îndepărtarea învelişului metalic Capetele de carton ce depăşesc marginea interioară a dozei se taie cu briceagul, pentru a uşura tragerea conductoarelor prin tubul de protecţie.

După aceste operaţii se trece la fixarea dozei, aplicind în jurul acesteia mortarul de ipsos cu ajutorul unui şpaclu. în cazul cand pereţii nu sunt încă tencuiţi, se va avea grijă ca marginea dozei să rămană în afara zidăriei eu 1 — 1,5 cm, folosindu-se în acest scop un şablon de lemn, pentru ca după aplicarea tencuielii marginea dozei să fie la nivelul acesteia. Se recomandă, ca în timpul executării tencuielii dozele să fie astupate cu dopuri de hartie, pentru a evita pătrunderea mortarului în interiorul acestora.

sursa imaginii http://img.directindustry.com

---

Tag-uri: curent, energie, casa, reparatii

---

Categorie: Lumea Barbatilor  - ( Lumea Barbatilor - Archiva)

Data Adaugarii: 11 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---