La o instalaţie electrică interioară, circuitele de lumină şi prize se realizează, după caz, cu conductoare din cupru sau cu conductoare din aluminiu, cu izolaţie din cauciuc sau din material plastic. Datorită proprietăţi-montarea conductoarelor în tuburile de protecţie şi executarea legăturilor se execută diferit.
Montarea conductoarelor în tuburile de protecţie se face pe baza unei scheme de instalaţie care prevede pentru circuitul electric respectiv, numărul şi secţiunile conductoarelor ce urmează să fie montate pe porţiunile de traseu ale acestuia.

La montarea conductoarelor trebuie să se aibă in vedere respectarea următoarelor reguli :
-montarea se va face după pozarea şi fixarea tuburilor d e protecţie şi numai după ce tencuiala a fost bine uscată ; se va vea grijă ca în timpul uscării tencuielii să fie scoase dopurile de hartie din interiorul dozei, pentru a se face uscarea şi în interiorul tubului de protecţie ;
-conductoarele pentru circuitele de lumină şi prize, în numărul prevăzut pe diferitele porţiuni ale traseului, se vor monta fiecare în parte, în cate un tub de protecţie; nu este permisă montarea într-un tub de protecţie a două sau mai multe circuite de lumină sau prize ; excepţie se face în cazul instalaţiei electrice monotub (mononul), cand în acelaşi tub se introduce un conductor de fază, pentru iluminat, un conductor de fază pentru prize şi un singur conductor de nul, comun pentrji^Jlu-minat şi prize ;
prin acelaşi tub de protecţie nu este permis ca să se monteze conductoare electrice pentru circuite cu tensiuni diferite (220 V ; 380 V) ;
- prin doza de derivaţie a unui circuit este permisă trecerea directă a unui alt circuit, dar fără ca să se execute vreo legătură sau ramificaţie în această doză.

a. Montarea conductoarelor din cupru. în cazul unei instalaţii electrice interioare cu tuburi de protecţie îngropate, montarea conductoarelor se face cu destulă uşurinţă. Capătul conductorului se desizolează pe o lungime de 4 — 5 cm, apoi capătul lui se îndoaie astfel ca să nu se agate in interiorul tubului, de cartonul izolant, în timpul tragerii conductorului prin tub.
Conductorul se introduce prin doză în capătul tubului de protecţie, după care, manual se împinge cu atenţie pană ce apare în celălalt capăt al tubului, racordat la doza următoare a circuitului.

întrucit, pe anumite trasee ale circuitului, pe tubul de protecţie urmează să fie introduse mai multe conductoare, de exemplu 4 conductoare, cum este în cazul circuitului de lumină pentru lustre, acestea sint trase pe tub împreună, cu ajutorul unei sarme de oţel zincate, introdusă în prealabil, pe lungimea tubului dintre cele două doze de derivaţie. Capetele conductoarelor se desizolează, se răsucesc bine împreună şi se prind de unul din capetele sarmei de oţel. Apoi se trage cu atenţie de celălalt capăt, respectiv din doza în care urmează să ajungă mănunchiul de conductoare, supraveghind cu multă grijă această operaţie, pentru a se evita blocarea tragerii pe traseu, pentru a se evita formarea de ochiuri din conductoare sau degradarea izolaţiei. Pentru uşurarea montării, concomitent cu tragerea conductoarelor se face şi împingerea lor în tubul de protecţie.

Pentru trasee scurte ale circuitelor, ale căror lungimi se pot determina, se recomandă ca să se măsoare şi să se taie conductoarele la lungime şi apoi să se tragă prin tubul de protecţie, în acest fel operaţia fiind mult uşurată.
în cazul instalaţiei electrice interioare montată aparent, condu:toarele din cupru se taie corespunzător lungimii tubului de protecţie, apoi se introduc în tubul de protecţie, după care se fixează între doze, pe traseul circuitului electric.

b. Montarea conductoarelor din aluminiu. La montarea conductoarelor din aluminiu este necesar să se ţină seama de proprietăţile fizice şi mecanice ale aluminiului, care sunt diferite de cele ale cuprului. Deoarece, conductoarele din aluminiu au o rezistenţă mai mică, in special la tracţiune, ele trebuie manipulate şi montate cu mai multă atenţie,fără a fi supuse la eforturi de tracţiune, la îndoiri repetate şi in unghiuri ascuţite, sau la formarea de ochiuri pentru legături, care pot conduce la ruperea conductorului.
Montarea conductoarelor din aluminiu se va face numai in tuburi de protecţie bine uscate, deoarece umezeala provoacă corodarea lor, respectiv degradarea şi ruperea lor. Montarea conductoarelor în tuburi se face numai prin operaţia de împingere a lor ; nu este permisă tragerea lor cu sarma de oţel, datorită slabei rezistenţe la tracţiune.
Se recomandă, de asemenea, să se evite montarea în acelaşi tub de protecţie a conductoarelor de aluminiu cu cele de cupru, precum şi legarea lor în doze, prin răsucire, deoarece şe produce o deteriorare electro-chimică a conductoarelor de aluminiu.

c. Legarea conductoarelor. Legarea conductoarelor este o operaţie folosită în multe cazuri şi are drept scop asigurarea continuităţii căii electrice, după executarea unei prelungiri sau a unei ramificaţii a circuitului electric.
Legarea conductoarelor trebuie să se execute cu multă atenţie şi grijă, astfel ca legătura să nu creeze în circuit o rezistenţă electrică mare, care să conducă la încălzirea, respectiv la arderea conductorului. De aceea, legătura trebuie să se execute astfel încat, cele două capete desizolate, bine curăţate, ferite de oxidare, murdării sau grăsimi, să aibă un contact cat mai strans între ele şi pe o suprafaţă cat mai mare.

Legarea conductoarelor se face prin înnădire ori răsucire, cum este in cazul celor din cupru sau prin cleme ori prin presare folosit mai mult în cazul celor din aluminiu.
La legarea prin înnădire, extremităţile celor două conductoare înfăşurate sub formă de spirală, unul peste altul, formează un fel de nod. Totuşi, pentru ca înnădirea să îndeplinească rolul său de îmbinare şi să asigure o perfectă continuitate electrică. este necesar ca în final înnădireâ să fie lipită cu aliaj de lipit, pentru a se evita orice loc între capetele conductoarelor, joc care constituie cauza încălzirii şi a unei transmisii discontinue a curentului electric, respectiv crearea unei surse de paraziţi pentru întreaga instalaţie.

Innădirea executată în aceste condiţii este admisă şi este aplicată la instalaţiile cu circuite electrice aparente, precum şi la legăturile din doze, deoarece constituie o bună îmbinare şi uşor verificabilă.
La legarea conductoarelor din aluminiu prii presare, se folosesc racorduri, în care se introduc capetele conductoarelor din aluminiu, în prezenţa unei paste de contact, după care sunt presate cu un cleşte special, izolarea racordului fiind realizată cu ajutorul unui capişon izolant, în care se introduce racordul. Pasta de contact este formată din pulbere de zinc şi vaselină neutră, care are rolul de a preîntampina coroziunea electrochimică a îmbinării.

sursa imaginii helicoil.com.sg

---

Tag-uri: curent, energie, casa, reparatii

---

Categorie: Lumea Barbatilor  - ( Lumea Barbatilor - Archiva)

Data Adaugarii: 11 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---