La începutul veacului al V-lea î.e.n. cetăţile-state ale Greciei peninsulare se aflau în faţa catastrofei. Imensul imperiu persan, aflat la apogeul forţei sale, înainta spre vest. Cetăţile greceşti din Asia Mică, aşa-zisa Ionie, fuseseră supuse, iar malul asiatic al Helespontului intrase în componenţa imperiului persan. Bosforul fu trecut de ostile lui Darius pe un pod de vase construit de grecul Mandrocles şi tăvălugul persan îşi netezi drum (514 î.e.n.), peste Tracia pană la Dunăre, unde, întărite prin joncţiunea cu flota ce pătrunsese pe fluviu, ostile trecură podul ridicat peste apă şi păzit, de asemenea, de greci, cei din Milet, conduşi de tiranul cetăţii, Histieu. Spaţiile nord-dunărene şi pontice, în care perşii fură presaţi de călăreţii sciţi şi de atacurile cumplite ale celor mai viteji,după cum ne asigură Herodot, dintre traci, geto-dacii, consemnară, însă, eşecul, primul eşec, pentru oştirile Ahemenidului.

Cu toate că Macedonia n-a rezistat, iar regele ei, Amintas, trebui să le dea lui Megabazes şi Otanes, comandanţii lăsaţi de Darius în fruntea oştenilor lui din Europa, simbolicele pămant şi apă, dovada supunerii, după cum lai fel procedară şi insulele egeene Lemnos, Chios, Imbros, Samos, Lesbos, insuccesul perşilor în spaţiile daco-gete făcui o puternică impresie asupra grecilor. Unul dintre aceştia, atenianul Miltiade, conducător al pedienilor (aristocraţia funciară şi locuitorii campiei Atticii, legaţi de agricultură), zis şi cel Tanăr spre a fi deosebit de bunicul său, Miltiade cel Bătran, mai apropiat de aceste evenimente prin prezenţa sal în Chersonesul Tracic, unde se adăpostise din cauza tiraniei lui Pisistrate, urmărise cu încordare evoluţia persană spre vest şi mai cu seamă în Europa. Arhonte în 512 î.e.n al coloniei ateniene întemeiate în Chersonesul Tracic de bunicul său, încercase să-l convingă pe Histieu să coopereze! cu geto-dacii şi cu sciţii la Dunăre, prin distrugerea podului danubian, dar nu reuşise.

Asistă cu amărăciune nu numai la înăbuşirea revoltei antipersane a cetăţilor ioniene conduse de Milet (500-493 î.e.n.) şi la interminabilele certuri dintre statele Greciei continentale şi chiar din sanul cetăţilor înseşi, ci şi la compromiterea Atenei (şi Eretriei) în răscoala ionienilor. Astfel, tiranul Miletului, Aristagoras, care-l înlocuise pe vărul şi ginerele său Histieu, reţinut la curtea persană, reuşeşte să convingă Ecclesia ateniană să-l sprijine în lupta contra perşilor, declanşată de el după ce, sub pretextul pedepsirii răscoalei insulei Naxos (500 î.e.n.), concentrase forţele cetăţilor ioniene. Douăzeci de vase de război ateniene (triere, cu trei randuri de vasle) şi cinci vase din Eretria, întărite cu celebri pedestraşi grei atenieni, hopliţii, sosiră la Milet pentru a-i sprijini pe ionieni. Dar nici atacul impetuos al hopliţilor nu reuşi să clatine principalul reazim persan din apropierea Ioniei, cetatea Sardeş. apărată de safranul Artaferne, hopliţii Atenei fiind zdrobiţi pe drumul de înapoiere, langă Efes (vara lui 498 î.e.n.).

Căderea Miletului în 494 î.e.n. şi a ultimelor oraşe ioniene răsculate în 493 î.e.n., apropie din nou de Grecia continentală pericolul loviturii persane. Pregătirea acesteia îl afectă în mod direct pe Miltiade concentrarea oştilor persane, încredinţată celui mai bun general al lui Darius, Mardonius, făcandu-se în imediata vecinătate a Chersonesului Tracic. Cu greu reuşi să fugă spre Atena, scăpand printre ostile persane, ce traversaseră Heles-pontul sprijinite de flotă, în 492 î.e.n.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 05 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---