Între 969-936 î.e.n., un suveran cu o puternica personalitate, Hiram I, a făcut din Tyr cea mai puternică cetate-stat feniciană. Ascensiunea Tyrului a fost posibilă si datorită slăbirii Egiptului acelei vremi, sub protectoratul căruia s-au aflat timp de milenii cetăţile feniciene (încă din 2800 î.e.n., Byblosul).

Pentru Egipt, menţinerea dominaţiei asupra Feniciei era deosebit de importantă, întrucat principala cale maritimă de aprovizionare cu materii prime se făcea prin porturile şi cu corăbiile feniciene. Vasele Feniciei transportau în Egipt pini şi cedri din Liban, lană din Siria, metale din munţii Taur şi Caucaz. Fenicienii erau principalii furnizori de corăbii şi vase de luptă pentru flota egipteană. Mărfurile egiptene intrau în circuitul mediteranean şi chiar în Asia Mică exclusiv prin tranzitul maritim fenician; atat de intens era acest trafic, încat un produs tradiţional la exportul faraonic, papirusul, a devenit sinonim cu Byblos, numele cetăţii feniciene transferandu-se asupra cărţilor antice, prezentate în formă de rulouri de papirus. (La un moment dat, între 2000-1800 î.e.n., heghemon al lumii feniciene devenise Byblosul.)

La vremea cand Hiram I prelua puterea în Tyr, fenicienii erau cunoscuţi şi corăbiile lor temute în întreaga Mediterana. Alfabetul lor fonetic era folosit de trei secole în porturile Mediteranei antice, a avut o mare influenţă în evoluţia intelectuală a omenirii, iar feniciană era „engleza" navigatorilor de atunci (initial fenicienii au pornit de la cunoasterea semnelor alfabetice pentru consoane din seria egipteana;ei au creat doua variante, nordica si sudcia, cu 22 de semne consonantice, plus sute de semne silabice si notionale. Varianta sudica, contrasa la semnele consonantice s-a generalizat si in nord si a fost apoi adoptata de greci si de romani).

De mai bine de două secole se putea vorbi de talasocraţia feniciană, contoare şi colonii-porturi feniciene fiind răspandite pe toate ţărmurile Mediteranei, corăbiile altor state, neagreate de Fenicia, aventurandu-se pe mare cu riscul de a fi scufundate de numeroasele flote feniciene ce controlau itinerariile pe Mediterana. Purpura, extrasă de fenicieni din moluşte, era monopolul lor, ca şi sticla transparentă (cea egipteană era opacă). Principalii furnizori permanenţi de sclavi, ale căror „livrări" nu depindeau de captura prin războaie, erau tot fenicienii, cei mai eficienţi şi mai cruzi vanători şi negustori de sclavi.

Faptul că, în ciuda randamentului său maritim, meşteşugăresc şi comercial, Fenicia nu s-a constituit ca stat, decat tarziu, pentru puţină vreme şi nu în accepţiunea curentă, ci doar ca heghemonie a uneia dintre cetăţi, este explicabil prin raţiuni externe (în speţă, puterea Egiptului), dar şi interne. Fiind, în general, regate, cu excepţia probabil a Arradosului, republică aristocratică, puterea în oraşele-state era divizată între rege şi consiliul aristocratic, sau adunarea populară, uşor de corupt. Scena politică era complicată şi de manevrele preoţimii, puternică în întreaga epocă feniciană.

Influenţa preoţilor a fost atat de mare, încat multă vreme, pană dincolo de jumătatea primului mileniu de dinaintea erei noastre, s-a menţinut sacrificiul uman. (In general, erau sacrificaţi, în momente de mare primejdie, copiii prim-născuţi.) Cu toate acestea panteonul fenician era relativ simplu şi avea o ierarhizare ce se apropia de monoteismul evreu. Baal, zeul suprem, al cerului, se traducea prin „stăpan" şi era asociat, după model domestic, cu soţia sa, Astarte (sau Anat sau Asherat). Avand, de asemenea, valabilitate în toate cetăţile feniciene, Adoni (în greacă, Adonis) era zeul vegetaţiei, care moare şi învie o dată cu ciclurile naturii, probabil inspirat de egipteanul Osiris. În rest, oraşele aveau zei protectori, ca Melkart („stăpanul oraşului", în feniciană) pentru Tyr.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 05 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---