Comanda supremă fu încredinţată lui Miltiade care, pentru a feri cetatea de un atac persan combinat, pe mare şi pe uscat, hotăra să-i întampine pe duşmani în afara zidurilor. Locul ales a fost chiar cel de debarcare: eampia Marathonuiui, la circa 40 de kilometri de Atena. Miltiade şi-a dispus trupele în aşteptare pe panta înălţimii ce domină eampia, secţionand drumul spre Atena. Datis, care dispunea de cel mult 20.000 de oameni, 16-18 000 pedestraşi ale căror arme principale erau arcad şi sabia, precum şi de 800-1500 călăreţi, şi-a oranduit trupa în ran-duri lungi. Miltiade nu avea decat 10 000 de pedestraşi; aceştia erau, însă, temuţii hopliţi, cu armuri şi scuturi solide şi armament g reu (lance, sabie) şi pumnal, care luptau după o tehnică asemănătoare falangei spartane.

Mai tarziu, chiar pe campul de luptă, Miltiade a primit un ajutor de circa 1000 de oameni de la Plateea, oraş în Beoţia, la sud-vest de Teba. Mult promisul ajutor al spartanilor nu a sosit, aceştia pretextind un vechi obicei după care nu plecau la luptă înainte de a fi lună plină. Pentru a-şi spori forţa de izbire, Miltiade permise participarea la luptă şi sclavilor, purtători ai panopliei (armele şi armura unui hoplit, care (inlăreau pană la 35 de kilograme), fapt unic, pană atunci in istoria Atenei. Punand în cumpănă şi motivaţii politice, intre care cea mai de seamă era posibila trădare intra muros a partidei filopersane, Miltiade reuşeşte încă odată să convingă consiliul strategilor de necesitatea atacului imediat.

Bun cunoscător al felului de a lupta al perşilor, el şi-a aşezat liopliţii în randuri tot aiît de largi ca şi duşmanul şi a întărit foarte mult aripile, ceea ce a dus la slăbirea centrului care, in concepţia lui Miltiade, nu avea decat rolul de a atrage replica inamicului, foarte puternic pe centru, unde luptau cei mai buni ostaşi ai lui Datis, mezii şi perşii. Rolul activ revenea celor două aripi ale frontului grecilor, care aveau sarcina să străpungă flancurile persane şi să întoarcă frontul. Ceea ce s-a şi întamplat. La aceasta a contribuit lucida apreciere a lui Miltiade cu privire la dotarea oştenilor: datorită armurii şi scuturilor, liopliţii nu erau vulnerabili la săgeţile perşilor decat pe ultimii 150 de metri pană la contactul dintre trupe.

Miltiade a efectuat apropierea prudent, într-o ordine perfectă, adăpostul armurilor şi scuturilor avand eficienţa maximă şi a ordonat parcurgerea ultimilor metri în fugă. Manevrele i-au reuşit, perşii n-au suportat lovitura de ciocan a liopliţilor şi au părăsit în dezordine campul de luptă, unde au lăsat 6400 de morţi, refugiindu-se pe corăbii. Atenienii, care datorită capacităţii militare a lui Miltiade nu pierdut numai 192 de oameni, au reuşit să captureze şapte dintre corăbiile persane. Spre Atena, pentru a-şi linişti concetăţenii, dar şi pentru a stopa eventualele încercări ale filo-persanilor, Miltiade l-a trimis pe unul dintre cei mai rezistenţi şi iuţi oşteni, Diomedon, care a parcurs în fugă distanţa piuă în cetate, peste 40 de kilometri, unde, cu idtima suflare, a anunţat victoria: „Bucuraţi-vă! Am învins!", murind de epuizare. Ziua de 12 septembrie 490 î.e.n. se încheiase. Numele luptătorilor de la Marathon: marathonomahii, a devenit titlu de glorie. Bazaţi pe acţiunea filopersanilor din Atena, oare îşi fixaseră pe muntele Pentelic un semnal luminos (un scut care striducea în lumina soarelui), ce anunţa că în cetate e pregătită răscoala, perşii au încercat un atac pe mare. Imensa flotă, după ce înconjură capul Sunion, apăra în faţa Phaleronului.

Miltiade prevăzuse, însă, manevra şl imediat după luptă îşi puse hopliţii în marş forţat, intrana în cetate înaintea sosirii perşilor care nu riscară o a doua catastrofă şi se reantoarseră în Asia. Primul dintre războaiele cu perşii (războaiele medice) se încheiase. Eroul cel mai de seamă al acestuia, Miltiade, nu a cules, însă, roadele recunoştinţei concetăţenilor săi, ci pe cele ale invidiei. O nereuşită expediţie împotriva uneia din insulele Ciclade,Părosul, coalizată cu perşii, întreprinsă de Miltiade, în 489 î.e.n. pe riscul său, furniza adversarilor săi Alcmeonizi, ce reve-i niseră în fruntea partidei democrate (formată mai cu seamă din paralienii interesaţi în dezvoltarea comerţului maritim şi meşteşugurilor), un pretext pentru a-l acuza de trădare. După un proces scandalos, în care Alcmeonizii cerură pedeapsa cu moartea, Miltiade fu condamnat la plata imensei amenzi de 50 de talanţi de aur (1 talant - 26 kg). Aruncat în închisoare deoarece nu putuse plăti, Miltiade, cel mai strălucit dintre marathonomahi, în urma rănii căpătate la Păros pieri aproape imediat (489 î.e.n.), spre ruşinea Atenei

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 06 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---