FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,093
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre G.Bacovia - Universul liricii - referat

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   ape   continent   geografie   poet   morometii   investigatie   omor   crima   otrava   personaj  

All Tags

Famous Forum

 

G.Bacovia - Universul liricii - referat

 Q:   Intreaba despre G.Bacovia - Universul liricii - referat       
G.Bacovia - Universul liricii - referat Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul sau volum de poezii Plumb, prin care se impune ca un poet autentic si original, cu o tonalitate cu totul noua în poezia noastra de pana atunci. În cadrul poeziei noastre simboliste, alaturi de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu si al?ii, Bacovia ocupa un loc aparte.

Motivelor florale si insinuanta de melancolie ale lui Anghel, celor exotice si fanteziste ale lui Minulescu, Bacovia le-a alaturat peisajul varstelor geologice, decorul asezarilor lacustre, ca si viziunile provinciale mohorate si funeste din Plumb. Prin poeziile sale, el creeaza înca de la început - cum avea sa scrie E. Lovinscu - "o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrena?i, limitat într-un peisagiu de mahala de oras pr ovincial, între cimitir si abator, cu casu?ele scufundate în noroaie eterne, cu gradina publica ravasita, cu melancolia caterincilor si bucuria panoramelor, o atmosfera de plumb, în care pluteste obsesia mor?ii si a neantului o descompunere a fiin?ei organice ".

Cerul poeziei bacoviene e greu, de plumb, înabusitor si dusmanos, gata parca sa se prabuseasca peste oameni, sa-i striveasca; orizontul între marginile caruia aceasta poezie îsi vibreaza acordurile sumbre este închis cenusiu, strabatut de corbi negri, "corbii poetului Tradem si ai lui Edgar Poe, care taie vazduhul "diametral" singuratici sau în stoluri dense, lugubre".

In volumul Plumb (1916) se creeaza îndeosebi o viziune de infern, prin evocarea ploilor lungi, despletite si reci, a zapezilor nesfarsite, care iarna îngroapa totul sub caderile lui continui, viziunea ospiciilor, abatoarelor si caramizilor din care se aude metalic si sonor cantecul trist si deprimant al fanfarei militare, într-un cuvant o lume a deznadejdii, absurda si halucinanta.

Cu volumul Scantei galbene (1926) orizontul poeziei bacoviene pare sa se lumineze un moment, umbra continua de plumb e data pu?in la o parte, si în locul privelistilor dezolante, se profileaza burguri medievale si voievozi în haine violete, dintr-un îndepartat secol al XV-lea. Atmosferei macabre si apasatoare i se substituie acum un aer de idila primavaratica, madrigalul în locul litaniei si ironia îsi schi?eaza zambetul complice.

In volumele Cu voi (1936) si Stan?e burgheze (1946) fibra ironica este adancita cu mijloace rafinate si îmboga?ita cu umor fin si discret. Deznadejdea surda a poetului si crisparea sufleteasca este închisa în versuri reflexive, de o nota?ie mai mult enigmatica, ambigua.

In general, Bacovia este un poet al orasului provincial. Poetul acorda aten?ie deosebita descompunerii oraselului provincial, mizeriei izolate; manifesta o preferin?a maladiva pentru anotimpul galben al toamnei, cand natura se pregateste de hibernare si cand învelisul vegetal se ofileste, se usuca, piere descompus.

Bacovia este un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastra. Peste targ, pretutindeni ploua fara încetare, obsedant, aparator, rece si dezolant ca în poeziile: Note de toamna; Rar; Ploua:
"Ploua, ploua, ploua
Vreme de be?ie
si s-ascul?i pustiul
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua".
(Rar)

Toamna Bacoviana e sumbra, mohovita, înfiorata de frigul din camere, de clipocitul murdar al noroiului calcat în picioare pe trotuare, de melancolia sumbra a tuberculosilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghe?at al toamnei, al decorului macabru pe care "anotimpul galben" îl evoca poetului:
"E toamna, e fosnet, e somn
Copacii, pe strada, ofteaza
E tuse, e planset, e gol
si-i frig, si bureaza"
(Nervi de toamna).

Iarna bacoviana nu este surprinsa în mare?ia ei, ci poetul îi surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie si de fulgi, de frig si de singuratate, caracteristic mai ales începutului anotimpului alb:
"si toamna si iarna
Coboara-amandoua
si ploua si ninge
si ninge si ploua"
(Moina).

Uneori exista impresia unei înzapeziri totale, a unei izolari complete a oamenilor între ei. Întregul targ pare a fi transformat într-un cimitir, usile nu se mai pot deschide, zapada a invadat totul:
"E ziua si ce întuneric
Mai spune s-aduca si lampa
Te uita, zapada-i cat gardul
si-a prins promoroaca si clampa".
(Decembre)

Primavara bacoviana a lipsita de tumultul, de veselia, de speran?ele pe care le aduce acest anotimp. Reînvierea naturii, care este pentru poet doar "o noua primavara pe vechile dureri", îi trezeste melancolia si-i intensifica pana la înfiorare gandul unei existen?e inutile:

"Melancolia m-a prins pe strada
Sunt ame?it
Oh, primavara iar a venit
Palid si mut
Mii de femei au trecut
Melancolia m-a prins pe strada".
(Nervi de primavara)

Vara, poetul este coplesit de arsi?a dogoritoare si invadat de miasmele pe care le exalta descompunerea materiei organice sub soarele torid:
"Sunt ca?iva mor?i în oras, iubito
Chiar pentru asta am venit sa-?i spun
Pe catafalc, de caldura-n oras
Încet, cadavrele se descompun".
(Cuptor)

Iubirea bacoviana poarta si ea amprenta descompunerii, a perisabilita?ii.

Bacovia este în primul rand un simbolist. Gasim în poezia sa influen?e din E. Poe, Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine - în atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mor?ii, cromatica si predilec?ia pentru muzica.

Bacovia este un inadaptat în societate ca si Eminescu si la fel ca acesta, manifesta a aversiune puternica fa?a de aceasta oranduire, îsi deplange soarta care-l obliga sa traiasca într-o societate cladita pe inechitate. De aceea universul sau îl vor forma: copiii si fecioarele tuberculoase, palidele muncitoare, poetul însusi ratacind fara sens prin parcuri solitare, ascultand somnul, plansul, golul, frigul, triste?ea, umezeala, raceala, nevroza. Culorile sale sunt concentrate - dar abunda negrul, culoarea mor?ii, albul capata o nuan?a de fenebros - e coloarea cancerului, a ftiziei, cenusiul care sugereaza singuratatea vecina cu moartea. Mai întalnim violetul, galbenul, rosul incidental, verdele, griul, fumuriul etc.


Tag-uri: poet, volum, simbolism



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 12 December '12


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :