FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,499
Votes: 1
Fame Riser
          
Fame Rank
10
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Despre figurile de stil

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   ape   continent   geografie   poet   morometii   investigatie   omor   crima   otrava   personaj  

All Tags

Famous Forum

 

Despre figurile de stil

 Q:   Intreaba despre Despre figurile de stil       
Despre figurile de stil 1 ALEGORIE
Alcătuită dintr-o înşiruire de metafore, personificări, comparaţii, formând o imagine unitară prin care poetul sugerează noţiuni abstracte, prin intermediul faptelor şi al lucrurilor concrete.
Exemplu: "Să le spui curat / Că m-am însurat / C-o mândră crăiasă / A lumii mireasă." (Mioriţa)

2. ALITERAÅ¢IE
Repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din rădăcina cuvintelor, cu efect eufonic, imitativ, expresiv (onomatopeic).
Exemplu: "Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul şi de tro pot şi de strigăt de bătaie." (Minai Eminescu)

3. ANACOLUT
Construcţie gramaticală eronată constând în lipsa de legătură între începutul şi sfârşitul unei idei sau în întreruperea construcţiei sintactice începute şi continuarea frazei cu altă construcţie, în operele literare, anacolutul este folosit adesea ca mijloc de caracterizare a unor personaje.
Exemplu: "Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, şi clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn' atunci cu birja (...)". (I L. Caragiale)

4. ANAFORA
Repetarea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte, versuri, propoziţii, fraze. In poezia populară procedeul este frec vent contribuind la sublinie-rea ideii poetice, la realizarea unor simetrii.
"Doină zic, doină suspin, Tot cu doina mă mai ţin, Doină zic, doină şoptesc, Tot cu doina vieţuiesc." (Doina)
"Trebuie să mergem înainte (…) Trebuie ca prin cultură să ridicăm pe ţăranul român". (M. Kogălniceanu)

5.ANTIFRAZA
Folosirea unui cuvânt sau a unei expresii cu sens ironic, contrar adevăratului sens. Reprezintă o formă atenuată a ironiei.
Exemplu: "Tipatescu (care a tot bătut din călcâi cu impacienţă, coboară încet, rar şi cu dinţii strânşi) - Iubite şi stimabile Caţavencu, nu înţeleg I pentru ce între doi ! bărbaţi, cu oarecare J pretenţie de seriozi-i tate, să mai încapă ! astfel de meşteşuguri I şi raf i nări i de ma I niere..." (I. L. Caragiale)

6.ANTITEZA
Opoziţia dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situaţii, menite să se reliefeze reciproc.
Exemplu: Ea un înger ce se roagă / El un demon ce visează; / Ea o inimă de aur. / El un suflet apostat".
(M. Eminescu)

7. ANTONOMAZA
Inlocuieşte un nume propriu de persoană cu unul comun (tratat ca nume propriu) sau un nume comun cu unul propriu (tratat ca nume comun).
Exemplu: "Bardul de la Mirceşti" în loc de "AJecsandri" "un Mecena" în loc de "un protector al artelor"

8. APOCOPA
Suprimarea unui sunet vocalic sau a unei întregi silabe, fără să se schimbe sensul cuvântului.
Exemplu: "...zidul se suia Şi o cuprindea Pân' la gleznişoare, Pân' la pulpişoare, Pân' ia costişoare Dar ea vai de ea, Tot mereu plângea..." (Monastir ea Argeşului)

9.APOSTROFA
Folosită în retorică şi in creaţia literară prin care oratorul sau autorul îşi întrerupe firul expunerii, pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor fiinţe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu o exclamaţie ori cu o afirmaţie sentenţioasa.

10. ASINDETON
Suprimarea conjuncţiilor copulative dintre părţile de propoziţie sau dintre propoziţiile unei fraze; asigură rapiditate, vioiciune, ritm precipitat.
Exemplu: "Tropotă copitele, Pulberea o scurmă, Turcii-şi pierd săritele Alungaţi din urmă". (Şt. O. Iosif) "Când, în cursul lecţiei, se deda unei limpeziri sintactice, se lăsa transportat de un mod foarte aparte de a întinde cuvântul, de a-l silabisi, de a-l ritma." (Lucian Blaga,)

11. COMPARAÅ¢IE
Alăturarea a doi termeni, cu scopul de a li se releva trăsăturile. Notele asemănătoare trebuie să fie surprinzătoare, ca să asigure noutatea şi puterea sugestivă a comparaţiei.
Atât de fragedă te-asameni
Cu floarea albă de cireş". (M. Eminescu)

12. CONVERSIE
Inversarea termenilor într-o propoziţie sau frază, fără modificarea înţelesului acestora.
"Femeie între stele şi stea între femei" (M. Eminescu)
"Un cer de stele dedesubt, Deasupra cer de stele;
Şi din repaos m-am născut Mi-e sete de repaos" (M. Eminescu)

13. CORESPONDENŢĂ
Legătură, raport între lucruri, fenomene, senzaţii - concordanţă, armonie, analogii. Poeţii simbolişti folosesc mult corespondenţele.
"A negru, E alb, I roÅŸu, U verde, O de azur. " (Arthur Rimbaud)
"Alb A; E gri; I roşu, un cer în asfinţire, / Albastru O, imensul în lacuri oglindit, / U mugetul furtunii şi-al crimei colţ vădit / Alcovul criptei negre, lugubră prohibire..." (M. Demetriade)

14. ELIPSA
Scurtarea exprimării, prin suprimarea unui termen care a fost folosit puţin mai înainte. Procedeu uzual în limba vorbită şi scrisă.
Exemplu: Trahanache: "- Ce sînteţi d-voastră, mă rog? (sunteţi) Vagabonzi? Nu! (sunteţi) Zavragii? Nu!.. (sunteţi) Cauzaşi?"

15. ENUMERATIE
înşiruirea unor termeni de acelaşi fel, care conduce la amplificarea ideii exprimate.
Exemplu: "Oh! pădure tânără!... Unde sunt moşii voştri? Presaraţi... la Orbie, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teliajen, la Racova, la Războieni". (B. Şt. Delavrancea).
"Prin foc, prin spăngi, prin glonţ, prin fum, Prin mii de baionete." (V. Alecsandri)

16. EPIFONEMA
Exclamaţie sentenţioasă care încheie un discurs, o judecată, o naraţiune. Se deosebeşte de sentinţă prin faptul că ea poate fi folosită izolat, iar epifonema numai la sfârşitul unui context.
Exemplu: Rosteşte lin, în clipe cadenţate, <> (M. Eminescu)

17. EPITET
Determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc. menit să exprime acele însuşiri ale obiectului care înfăţişează imaginea lui, aşa cum se reflectă în simţirea şi fantezia scriitorului.
Exemplu: "Din dalb iatac de foişor / Ieşi Zamfira-n mers isteţ, / Frumoasă ca un gând răzleţ / Cu trupu-nalt, cu părul creţ, / Cu pas uşor". (G Coşbuc)

18. EUFEMISM
Potenţarea prin perifrază sau substituire a unei expresii cu sens dur, jignitor sau obscen. Se aseamănă cu ironia.

19. GRADAÅ¢IE
Trecerea treptată, crescândă sau descrescândă, de la o idee la alta şi prin care se urmăreşte scoaterea in evidenţă a ideii sau nuanţarea exprimarii.

20. HIPERBOLA
Exagerarea, mărirea sau micşorarea trăsăturilor unei fiinţe, ale unui lucru, fenomen sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.

21. IMPRECATIE
Se exprimă, sub formă de blestem, dorinţa pedepsirii unei persoane.

22. INTEROGAÅ¢IE RETORICÄ‚ (POETICÄ‚)

Adresarea unei întrebări (sau o serie de întrebări) ai cărei răspuns nu se aşteaptă.
Exemplu: Căci, întreb, Ia ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă/A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă"
(M. Eminescu)

23. INVECTIVÄ‚
Exprimare violenta, apostrofa necruţătoare la adresa unei persoane etc.

Exemplu: Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară, Prea tăcurăţi neamul nos« tru de ruşine şi ocară, Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei". (M. Eminescu)

24. INVOCAÅ¢IE RETORICÄ‚
Adresarea către un personaj absent sau imaginar. Invocarea muzei (Homer, Vergiliu, I.Budai-Deleanu).

Exemplu: "Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împărţi în două cete: în smintiţi şi în mişei".
(M. Eminescu)

25. METAFORA
Trecerea de la sensul obişnuit al unui cuvînt la alt sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese.
Exemplu:
"Şi cum sub bolta lui aprinsă, în smalţ de fulgere albastre, închega-şi glasul de aramă: Cântarea pătimirii noastre." (O. Goga)

"Noapte întreagă, Dănţuiesc stele în iarbă." (L. Blaga)

26. VERS sau STIH
"însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume/ Prin frumoasa stihuire să pătrundă al meu nume..." (M. Eminescu)
Unitate prozodică formată dintr-unul sau mai multe cuvinte potrivit unor reguli de rimă, ritm, măsură; un rând dintr-o poezie.

Versul poate fi:
a - Metric - bazat pe canti -tatea silabelor, ca în poezia greacă şi latină;
b - Ritmic, de accent, ca în poezia română, germană;
c - Silabic - după numărul silabelor, ca în poezia franceză.
Pe lângă versul clasic, în literatură se mai pot identifica: versul alb, care nu are rimă; versul liber, a cărui măsură variază în cuprinsul aceleiaşi poezii.

27. EMISTIH
Una din cele două jumătăţi ale unui vers, separate prin cezură.
Exemplu: "Ale turnurilor umbre/-peste unde stau culcate"
(Gr. Alexandrescu)

28. CEZURA
Pauză folosită de obicei la mijlocul unui vers mai lung.
Exemplu: "Sara pe deal/buciumul sună cu jale."
(M. Eminescu)

29. HEXAMETRU
Vers alcătuit din şase unităţi metrice, dactili sau spondei.

30. ENDECASILAB
Vers alcătuit din unsprezece silabe cu ritm iambic.

31. STROFÄ‚
Grupare de versuri (în număr variabil), în general despărţită prin spaţiu grafic de alte
unităţi de acelaşi fel.

32. REFREN
Cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate după fiecare strofă, spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.


Tag-uri: figuri de stil, alegorie, aliteratie



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :