Bogdan Petriceicu Hasdeu se înscrie în seria spiritelor enciclopedice (Dimitrie Cantentir şi Nicolae Iorga), gânditor profund şi original: profesor, istoric, filolog, scriitor (poet, prozator, dramaturg), apreciat de G. Călinescu drept un "geniu universal".

A desfăşurat o prodigioasă activitate gazetărească, fiind iniţiatorul a numeroase reviste şi gazete: România (1858), Foaia de istoric română, Foaia de istorie şi literatură (1860), Lumina, Foaia umoristică Aghiuţă (1863), Arhiva istorică, Satyrul (1866), Traian, Columna lui Traian (1870), Revista nouă (1877) ş.a.

Ca filolog, istoric şi lingvist ilustreză exigenţa ştiin ţifică dublată de structura romantică a artistului. Hasdeu poate fi considerat părintele filologiei româneşti moderne. Lucrările sale Cuvente den bătrâni (în trei volume - 1878-l881) în care publică şi analizează vechi texte româneşti şi Etymologicum Magnum Romaniae, dicţionar conceput în proporţii gigantice, din care a realizat trei volume (până la cuvântul "bărbat"). Ca istoric, a realizat monografia Ioan-Vodă cel Cumplit, evocare a unui destin dramatic din trecutul nostru, ce impune prin curajul şi demnitatea sa. Lucrarea Istoria critică a românilor, amplă sinteză a istoriei şi a civilizaţiei române, arată atât un erudit, cât şi un literat.

In domeniul literaturii beletristice a scris: nuvela Duduca Mamuca, republicată ulterior sub titlul Micuţa; a rămas un fragment dintr-un proiectat roman istoric, Ursita. A scris versuri tumultuos romantice, meditative. In creaţia dramatică a lăsat comedia Trei crai de la Răsărit şi drama Răzvan şi Vidra, cea mai de seamă reuşită artistică a lui Hasdeu. A ţinut cursuri de filologie comparată la Universitate, a fost director al Arhivelor Statului, decan al Facultăţii de Litere, membru al Academiei (1877), făcând dovada unor înzestrări şi performanţe intelectuale atât de diverse şi profunde în acelaşi timp.

Moare la 25 august, 1907 adânc zdruncinat de pierderea unicei sale fiice, Iulia şi apoi a soţiei sale.

Răzvan şi Vidra, "poemă dramatică în cinci cânturi", reprezentată în premieră în 1867, este "drama individului apăsat de prejudecata publică" (G. Călinescu). Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Bălcescu despre Răzvan-Vodă, publicat postum în România literară (1852).

Destinul lui Răzvan, ţigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic, de excepţie, evoluând în situaţii de excepţie. El va cunoaşte de-a lungul celor cinci cânturi, cu titluri semnificative: bucuria măririi dar şi amărăciunea căderii (Un rob pentr-un galben, Răzbunarea, Nepoata lui Motoc, încă un pas, Mărirea). Proiectat pe fundalul veacului al XVI-lea (social, politic), Răzvan. ţigan rob devenit liber, urcă treaptă cu treaptă: devine căpitan de haiduci, ofiţer în armata leşească, hatman şi apoi domn, demonstrând calităţi deosebite. Lupta împotriva prejudecăţilor epocii constituie principalul element al conflictului dramatic de esenţă etică şi psihologică, adăugându-se celui social.

Pe măsura desfăşurării acţiunii, conflictul social (boieri - popor - domn) rămâne în umbră, conturându-se din ce în ce mai susţinut cel psihologic, personajele devenind mai complexe si mai individualizate.

Scriitorul îşi construieşte personajul în viziune populară, ca un luptător legendar pentru dreptate, suferinţa personală topindu-se în răzvrătirea socială. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu: înzestrat cu calităţi de excepţie, de care este conştient, dar neputincios în afirmarea lor, apăsat de prejudecata ce-i ignoră virtuţile.

Hasdeu îmbogăţeşte literatura română cu un personal feminin de referinţă, reflectând ideile înaintate ale autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o prezenţă feminină de excepţie, cu o voinţă puternică, ambiţioasă şi dârză ca un bărbat, cu un clocot de viaţă impresionant, "amestec din doamna Chiajna şi din Lady Macbeth" (E. Lovinescu)

Bogăţia materialului folcloric, sufletul patriotic impresionant, ideile generoase, democratice, caracterele bine construite asigură viabilitate dramei lui Hasdeu. Linia romantică în teatrul de inspiraţie istorică des-chisă de B. P. Hasdeu şi V. Alecsandri este urmată de alţi dramaturgi: Al. Davila (Vlaicu Vodă), B. Şt. Delavrancea (trilogia: Apus de soare, Viforul, Luceafărul), M. Sorbul (Letopiseţi) etc.

---

Tag-uri: bogdan petriceicu hasdeu, opera, viata

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---