La începutul anului 208 î.e.n., pe marele drum spre capitala Xienyang, un grup de tung (sclavi) în haine roşii, însoţiţi de un sanlao (staroste, în vechea organizare obştei săteşti chineze), părăsi partea din stanga a drumul şi se angaja pe mijlocul său, pe care numai împăratul cu suita avea dreptul să calce. Starostele era Liu Bang şi actul său semnifica răscoală. Cu toate că temutul Shi Huang de abia se stinsese şi că suveranii din dinastia Qin erau în puternici, faptul nu mai scandaliza pe nimeni. începură chiar să se adauge la grup şi alte cămăşi roşii şi, din cand în cand şi de alte culori. De cateva luni, în Imperiul Cerului izbucni răscoală după răscoală, cea mai puternică fiind aceea co dusă de Chen Sheng şi Wu Guang, care de două luni (209 î.e.n însangera întreaga provincie Anhui. Liu Bang se decisese facă pasul hotărator pentru că pe drum fugiseră mulţi dint sclavii pe care trebuia să-i predea şefului uriaşelor lucrări ar mormantului lui Shi Huangdi. Pedeapsa care-l aştepta era cumplită. Regiunea în care se afla, Jangsu, suficient de depărtată de barlogul sangeroşilor Qin, oferea prin relieful să muntos condiţii prielnice unei răscoale. în mai puţin de un an răscoala lui Liu Bang crescu asemenea unui fluviu, atat prin caracterul ei popular, care atrăgea masele ţărăneşti ruinate, cat şi datorită precauţiei şi maleabilităţii lui Li Bang care a ştiut să-şi atragă armatele răsculate conduse de aristocraţi.

Peste tot pe unde trecea, Liu Bang a proclama abolirea impozitelor, servitutilor şi legilor din Qin, eliber pe cei condamnaţi la sclavie pentru „infracţiuni". întări considerabil - o armată tot atat de puternică ca a lui nu mai conducea decat nobilul Xiang Yu - avu îndrăzneala supremă de a ataca capitala imperială Xianyang şi, obţinan victoria, ultimul Qin i se predă în 207 î.e.n. I-au mai trebui 5 ani ca să decidă în favoarea sa rivalitatea la tronul imperia cu Xiang Yu, după ce-şi întărise ostile în Shanxi şi Sichuan pe malurile raului Han. în 202 î.e.n., stabilindu-şi capital la Changan, se proclamă împărat sub numele de Gaozu, do minand pană în 195 î.e.n. Dinastia întemeiată de el a fos numită, după numele raului ce i-ar fi purtat noroc, Dinasti Han (206 î.e.n. - 220 e.n.), ramura direct descendentă di Liu Bang formand Dinastia Veche Han sau Dinastia Han di Apus (206 î.e.n. - 25 e.n., iar, după alte cronologii, pană î anul 9 e.n.). Liu Bang se urcă în 202 î.e.n. pe tronul unu imperiu secătuit de îndelungate lupte, cu o economie distrusă a cărei ruină era accentuată de dăramarea canalelor de irigaţie, de o secetă ce dura de caţiva ani şi de o invazie a hunilor, in 200 î.e.n., prin vest, pe sub Marele Zid. Ruina era atat de evidentă, încat, spune Istoria Dinastiei Vechi Han, „chiar pentru Fiul Cerului (împăratul) nu se puteau găsi 4 cai de aceeaşi culoare".

Liu Bang, conştient de grava situaţie a imperiului, decretă imediat ce luă puterea desfiinţarea armatelor particulare, poporul, cat mai rămăsese (cam jumătate - după cronica amintită), fiind invitat să-şi reia vechile ocupaţii. A instituit apoi două impozite (cele vechi şi înrobitoare fuseseră abolite), unul agrar, fix (1/15 din recoltă), altul civil, pe cap de om (în varstă între 15-56 ani). A lăsat în vigoare multe alte legi din Qin, temperandu-le însă. Menţinerea în vigoare a legii liberei vanzări-eurnpărări a pămantului, a continuat să permită concentrarea unor vaste posesiuni funciare. împărţirea administrativ-teritorială practicată în vremea lui Shi Huangdi a fost păstrată, aducandu-i-se însă două amendamente: judeţele (sheng) au fost subampărţite în plase (xian) care cuprindeau pană la 100 de sate; aparatul administrativ a fost completat prin refacerea sistemului de autoconducere a vechii obşti (instituţia celor 3 starosti ai satului), care participa la conducere, prin alegerea unuia dintre starosti din plasă ca sanlao de plasă, iar dintre aceştia unul era ales sanlao de judeţ. Starostele de plasă şi cel de judeţ luau parte, cu atribuţiuni poliţieneşti şi fiscale la conducerea treburilor unităţilor teritoriale respective.

Formula introdusă de Liu Bang crea poporului iluzia că participă prin reprezentanţi aleşi din sanul Bău la conducerea treburilor imperiale. Pentru a lichida pericolul pe care-l reprezentau legiştii, el le-a distrus puterea, introducand grele restricţii pentru negustori şi cămătari, promovand, în schimb, nobilimea, prin instituirea a două ranguri de nobleţe (ranguri însoţite de mari danii imperiale în pămanturi) acordate aristocraţilor vechi - foşti tovarăşi de luptă ai lui Liu Bang - şi rudelor sale. Dar, pentru că vechii nobili nu erau potoliţi, creand în permanenţă pericole pentru liniştea dinastică, Liu Bang a încercat să-i nimicească şi pe aceştia. Imperiul său, aflat la adăpost de tulburări interioare, condus după legi mai puţin aspre decat în perioada Qin, îmbinate cu doctrina confucianistă, a prosperat fără seamăn, stabilitatea fiind caracteristica sa de bază

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 05 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---