Tulburari psihice cu stari isterice si aspect melancolico-depresiv, asa ar putea suna diagnosticul modern al unei fete pubere atinsa incandescent de primul fior al iubirii carnale. Pentru mosii si stramosii nostri,aceste manifestari dubioase erau opera Zburatorului, duh erotic masculin (incub-in clasifiacarea lui Paracelsus in Ars Occulta).

Mintea victimelor "vizitate" de acest "Luceafar" popular se altereaza progresiv, trecand de la stari intense si febrile, la excitare, urmata de orgasm. "Este o placere interzisa, caci este produsa de un daimon si nu de om. Transferul energetic, trece peste bariera mortii, si asta este un blestem, greu de iertat, caci incalca legea neimpreunarii viilor cu mortii" -M.Eliade. (..care de altminteri, sedus de tema, scrie romanul Domnisoara Cristina, in care Zburatorul este un demon erotic feminin).

In toate relatarile, pe care le gasim din abundenta in Fata caznita de Zburator a lui B.P. Hasdeu, in Cercetari asupra magiei la romanii din muntii apuseni de Gh. Pavelescu, in Magia si Fiintele Fantastice din Arhaicul Romanesc de Cornel-Dan Nicolae; zburatorul apare ca o boare si tulbura somnul bietei fecioare.

Duh ratacitor, umbla noaptea pentru a se impreuna cu fetele de maritat, cu vaduvele si in general cu femeile singure, chinuite de dorul trupului. Uneori ia infatisarea iubitului real sau visat. Initial, pasiunea lui este balsamica pentru trupul uscat al victimei, dar orgia continua noapte, de noapte, pana la epuizarea fizica si nervoasa. Fetele "caznite" de Zburator, poarta peste noapte, urme de nesters: paloare cadaverica, cearcane uriase si melancolie bolnavicioasa.

Legendele spun, ca Zburatorul nu are astampar pana nu-si devoreaza victima, iar daca fata este ascunsa unde nu o poate gasi devine rau si razbunator cu toti cei implicati. Intr-un material foarte interesant scris la 1900 de unul Tocilescu si numit Materialuri Floklorice se povestetste ca "nervos ca nu gaseste fata, Zburatorul s-a transformat intr-un sarpe care stralucea ca focul si a sburat, de unde a venit, in niste sire cu paie. Lumea, ca sa scape fata de el, a dat foc paielor.

Cand l-a ajuns focul pe sarpe, el a inceput sa strige, dar tot n-a scapat si a ars de tot. Fata a mai zacut un an de zile si a murit." Daca ne amintim finalul Domnisoarei Cristina, intelegem ca aceasta iubire, desi blestemata, nu poate fi distrusa!

Autor: Vancea Catalin

---

Tag-uri: legenda, religie, mircea eliade

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 08 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---