Dupa volumul de povestiri intitulat "Poarta Neagra " aparut in 1930 ciclul "Flori de mucigai " publicat in 1931 pare sa reprezinte consecinta lirica a aceleasi experiente de viata .

Ciclul Arghezian reuneste versuri care evoca prin imagini de o mare forta sugestiva lumea stravie dezolata si contradictorie a universului carecral.

in poemul care prefateaza ciclul imprumutindu-i titlul "Arghezii" isi previne cititorul ca versurile sale nu sint efectul unei revelatii. Apsenta revelatiei este afirmata insistent prin repetarea negatiei intr-o enumeratie.

Amintim secundatii fabulosi ai evanghelistilor: taurul, leul, vulturul, Argezii isi situeaza versurile intr-o opozitie semnificativa adjudecindule un regiune "minor" in raport cu scrierile evanghelistilor exemplu, prin excel enta al unui regim "major" legat de o consemnare a absolutului ( mai mult decit atit versurile sale ).

Titlul este alcatuita din doua parti. "flori" aduce sugestia frumusetii si in ultima instanta a luminii cel de al doilea actioneaza cu o forta inversa sugerind uritul, descompunerea raul si intr-un plan nu foarte indepartat intunericul .
Imaginea debutanta contradictorie sugereaza defapt o lume a valorilor alterate pervertite. Este lumea inclusorii in care viata este reprimata mortificata pentru a ispati cea ce oamenii considera a fi o crima. Ca si "flori de raului", "flori de mucigai" isi afla punctul de spijin in asa numita estetica a uritului care inca din secolul trecut a facut obiceiul unui cunoscut tratat: estetica uritului 1853.

inchisoarea in prezentarea lui Arghezii este un fel de holgie a infernului dantesc in care simbolic omul este asociat viermelui. Sugestiv locul de clanstare este redus la citeva componente: macrila, frig, catuse, lanturi, paduchi, sobolani, zavoare, mucegai, intuneric. Totusi in acest cadru al ororilor frumosul nu este absent.

Frumusetea de care cer socotit vinovat a fost indepartat cu scop primitiv, poate fi recuperata prin vis sau amintire. intre zidurile cu usi zevorite si ferestre zibrelite frumusetea nu are consistenta decit pentru cel care o contine ca pe o realitate interioara inaccesibila celorlalti asemenea unui "cintec mut". "Cintecul mut" este de altfel un alt oximoron al ciclului Arghezian care semnaleaza existenta valorilor discrete a prezentelor inaparente.

Lumea inchisorii o lume a valorilor confuze presupune o ordine de adincime care confirma si totodata contrazice prejudecata comuna cu privire la modul de a fi al celui intemnitat. Uratenia acestei lumi care poarta stigmatele raului tulbura componenta anghelica a fiintei noastre si explica neputinta sau refuzul "unghici ingeresti" de ai surprinde cu imaginea.

Raul, uritul nu sunt mai mult decit conjuncturi, uneori prelungite ale destinului carora omul fie si vinovat le opune aspiratia spre frumos nu frumos pe care, atunci cind viata la indepartat pregina lui, il mai poate inca afla in vis in amintire sau in speranta. Aceste forme de manifestare ale vietii in care recunoastem solicitari contradictorii spre zone care nu accepta concilierea, explica de ce oximoronul devine figura dominanta in ciclul arghezian al "miinii stingi".

Rascoala:

Genaza, compozitia, si structura romanului: Ascriitorul marturiseste ca romanul Rascoala este, intr-un fel o urmare a romanului Ion. Cu romanul Ion isi precizase intelegerea problemei pamintului si a raporturilor sociale determinate de aceasta .

Rascoala este un mare roman social, care se desfasoara pe doua planuri: un plan urmareste viata taranilor din Pruara una din mosiile boierului Miron Iuga ; cel de al doilea plan urmareste existenta unui grup de mosieri si oameni politici oprindu-se in mod deosebit asupra familiei Iuga. Cele doua planuri nu sint complet separate.

Daca in Ion era urmarita problema individuala a pamintului in Rascoala ea devine o problema colectiva. La baza romanului stau evenimentele tragice din 1907. Romanul apare in anul 1930 la urmare a crizei economice din 1929. Scriitorul a purtat din suflet subiectul acestui roman timp de peste 20 de ani. Cartea este compusa din doua parti fiecare avind sase capitole.

Prima parte cu titlul "Se misca tara" cuprinde capitolele: Rasaritul, Pamanturile, Flaminzii, Luminile, Friguri, Vestitorii.
Cartea a doua Focurile cuprinde capitolele: Scanteia, Flacai, Focul, Singele, Petre Petre, Apusul.

Ca toate romanele lui L.Rebreanu si romanul Rascoala este un roman ciclic, el se deschide cu o discutie legata de problema taranimii si se incheie in acelasi mod avand ca participanti la discutie aproximativ acelasi personaje. si ca o intragire a romanului nu intimplator primul capitol poarta titlul Rasaritul si ultimul capitol Apusul.

O serie de fapte marunte pregatesc declansarea:

1.) furtul inventat de Cosma Buruiana, care atrage ancheta executata cu brutalitate de jandari.
2.) vestea ca Nadina intentioneaza sa vinda mosia Baharoaga ascute conflictul dintre tarani, de o parte si boierii, Miron, Iuga si Nadina, arendasul Platamon si autoritatile de la Bucuresti de cealalta parte.
3.) moment este arestarea invatatorului Deagos. Faptul ii atata pe tarani care alarmati din case patrund in curtea boiereasca atestind impotriva arestarii si in acelasi timp spunindu-si hotarat pasurite.

Cineva povesteste ca e porunca de la Voda sa-si imparte oamenilor paminturile. Reactile taranilor releva caracterul spontan al miscarii, lipsa de organizare si de perspectiva, framitari. Focul este prevestit de dimineaata cu zori rosii. A doua zi, spre asfintit, multimea din Amara, se indreapta spre conacul lui Miron Iuga.

Se poate vorbi de trei momente in compozitia acestui fragment:

1.) imaginea uciderii boierului ;
2.) patrunderea taranilor in cerdacul conacului.
3.) se revine la imaginea boierului care parasit, se prabuseste cu fata in jos mirosind lacom pamintul. Multimea se framinta pentru a se descarca de furia ce-o sugruma. Izbucnirea furiei devine paroxistica.

Starile sufletesti colective se desprind si aici din faptele taranilor din emotiile si reactiile violente. Episodul culminant din capitolul Focul include si comentariul scriitorului, care ca narator este aproape direct implicat in text. Rebreanu imparaseste vointa de lupta a taranilor si scurteaza drama neputintei lui Miron Iuga. Textul contine foarte multe circumstantiale de toate maretele si atributive, facind si mai precisa relatare intr-o exprimare sobra cu o desavarsita proprietate a termenilor folositi.

Capitolul Petre Petre deschide atmosfera de dupa furtuna. taranii intr-un cor salbatic, asteptind sosirea maiorului Tanasescu si a perfectului Baboleanu. Ca in marile epoci, are loc o infruntare verbala. Reprimarea este singeroasa. in ultimul capitol "Apusul" taranii romani darji, nu marturisesc si nu demasca pe vinovatii cei mari. Rebreanu a urmarit doua efecte: "prezentarea rapida a unei scene de masa si comunucarea tensiunii dureroase care stapineste multimea". Totul este proiectat "pe un fundal mitic al setei de pamint milenare".

Reprimarea rascoalei este urmarita predominant prin elemente auditive ; asa se explica aglomerarea de verbe. Armata venita sa reprime rascoala este prezentata vizual in actiunile ei.

Liviu Rebreanu da o mare atentie eroului colectiv in alcatuirea romanului, sunt impresionante miscarea tumultoasa caracterul aproape cosmic al rascoalei. Ideea de dreptate, precum si necesitatea de a apvea pamant si stapinire pe tarani chiar si in momentele inerente de violenta. taranii traiesc vijelios clipa razbunarii, convinsi ca vor schimba fata lumii. Scenele de masa produc efecte de ordin artistic de o inegalabila forta. Eroul colectiv actioneaza parca mecanic. Fiecare act presupune subordonarea unei serii intregi de gesturi, realizata prin prezente individuale in lant.

Asistam la o suita de reactii care se subordoneaza gestului enorm, inregistram scenente de comentarii si fapte care trimit la concluzia ca taranii nu mai au nici un fel de incredere in tratativele cu boierii. Amanuntul semnificativ si tehnica detaliului, relevate in contextul desfasurarii epice de mai multe ori creaza o gradatie a atitudinii si a gestului. See contureaza o stare de spirit nelinistita si in consecinta, o incercare de depasire a propriei conditii. La toate acestea se adauga vestea "calaretelor pe cai albi". Introducerea acestui element fabulos vine din nevoia unori autorizari supreme a actiunilor ce vor fi intreprinse, a unei forte miraculoase care sa-i sprijine in clipele de deznadejde pe tarani. Desfasurarea rascoalei prin dezlantuirea focului se realizeaza panoramic. Multimea nu paraseste castelul pina ce acesta nu se prabuseste. Tabloul este sfirsit de lume.

Caracterizarea eroului colectiv de catre alt personaj este un procedeu frecvent in roman. Prezenta erpului colectiv il releva pe Liviu Rebreanu si ca analist al eruptiilor, al invalmaselilor de ginduri al adincimilor subconstientului. Rebreanu analizeaza starile obsesive de parca ar fi vorba de un singur personaj. Un procedeu in conturarea eroului colectiv este limba. Comparatia este un procedeu de care Liviu Rebreanu il foloseste frecvent. O suita intreaga de personificari si epitete cu valoare personificare stapineste viziunea focului, care da fiori de groaza. Autorul construieste replici memorabile sau propzitii in care lipsa predicatului face comunicarea mai directa si mai eapida. Repetarea unor cuvinte sugereaza obsesia sau frica. Substantivul foc apare numit direct, descris vizual si auditiv. Din masa de tarani se desprind cateva figuri, care devin importante sunt fruntasii satului, saracii cei fara pamant sunt hotarati.

Peter Petre intruchipeaza eruptiile primare. El se plinge de saracie si gaseste ca nu-i drept ca pamantul sa nu fie al celor care il muncesc. Suferintele lui Petre Petre sunt suferintele multiimi. Atitudinea altor personaje in report cu problema pamantului. Substanta romanului se organizeaza in jurul "cliestimii taranesti". Unei astfel de structuri ii corespunde Titu Herdelea, apare frecvent, chiar si in momentele decisive ale desfasurarii rascoalei, el ramane sters un fel de martor ocular al intamplarilor. Titu Herdelea este prezent ca ziarist, cu riscul de a fi arestat, nu reuseste sa impiedice scene afrace. Este de partea taranilor, carora le ia apararea, dar socoteste o izbanda patrunderea s-a in intimitatea marilor proprietari. Imaginea usor idealizata a boierului. Marii proprietatri Miron si Grigore Iuga sunt sensibile la soarta tarii, la unitatea neamului, probleme care preocupau intelectualitatea epocii.

Portretul batrinului Miron Iuga caracter darz, puternic, de o vointa infexibila, autoritar se indura de suferintele oamenilor ii ajuta in momentele grele, dar nu abdica nici o clipa de la prerogativele sale de stapin. Pentru Miron Iuga "legaturile cu pamintul sunt mai puternice decit cele de familie, de aceea nici nu poate fi vorba ca el sa cedeze taranilor din pamanturile sale".

Discutia dintre Gheorghe Iuga, Illie Rogofinariu, Balobeanu si T. Herdelea scoate in evidenta ideea, subliniata si de D. Zamfirescu, ca taranul se duce greu si la mosier, si la arendas. in timp ce Iuga reprezinta vechea prejudecata, a boieriimi, Gr. Iuga vrea pamint in masura in care acesta ii asigura o existenta linistita. intelegand "chestiunea taraneasca ", problema pamintului. Gr. Iuga ramine la fel de intelegator, desi isi pierduse tatal se pare bestiala atitudinea autoritatilor. Adevarata conciliere nu exista, nu exista de vreme ce realitatile dintre boieri si tarani sunt autogonice. Romanul Rascoala poarta in el un anume ritm: lent si desfasurat la inceput, el creste treptat culminand intr-o explozie ca dupa aceea revina la acelasi ritm lent.

Constructia romanului intre prolog si epilog, este un procedeu caracteristic romancierului Rebreanu constituieste simetric. Romanul este epopeica, atmosfera este sumbra si deznadajduita, subordonata intelegerii caracterului istoric al justitiei taranului.

Rascoala se inscrie printre capodoperele literaturii romane. Ea reconstitue un capitol important din istoria luptelor poporului nostru , detasindu-se categoric din contextul, operelor cu aceasi tematica scrisa pina in acest moment. Tema a fost abordata mai tarziu de Cesar Petrescu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu.

Lacustra:

Ploaia, umezeala, frigul sunt motive frecvente in poezia lui Bacovia. Poezia Lacustra este semnificativa pentru viziunea artistica bacoviana, exprimand un sentiment al singuratatii totale intr-o lume de care poetul se simte despartir printr-un "gol istoric". Poezia cuprinde o succesine de motive cum ar fi cel al noptii al ploii, al golului, al mortii, al plansului si al neurozei. Sentimentul care domina intrega poezie este dezagregarea lumii si a individului sub influenta ploii. Apa si focul reprezinta la Bacovia moartea lenta.

Poezia are o structura armonioasa, dictata de o muzica interioara grava. Discursul liric se organizeaza in jurul celor doua planuri: unul exterior al lumii si al naturii si altul interior al sentimentului. Legatura dintre cele doua planuri se realizeaza prin perceptii, printr-o stare de neuroza pornita prin subconstient. Poetul tresare dintr-un somn adinc similar mortii. Acest somn este un somn rasturnat, un adevarat cosmar care presupune zuarcolire: "de atatea nopti aud plouand". Aud materia plangand care sugereaza infinitul printr-o scuzatie auditiva. Aldoilea vers este o prelungire pe plan interior a situatiei din natura. Ploaia care este plinsul naturii adinceste ideea de singuratate care ajunge pina la disparitia totala a fiintei umane: "sunt singuri si maduce-un gand".

in strofele a II-a si a III-a locul imaginilor vizuale este luat de scuzatii organice prin cuvintele: unde, gol. Cuvintul "dorm" aminteste de amenintarea mortii: "si parca dorm pe scinduri ude".

Prima strofa este repetata la sfirsit, putin modificata, accentuindideea de descompunere care dureaza un timp infinit, exprimat prin cuvintele "de-atitea nopti". Plinsul este al poetului ca si spaima si frica atat de adanca incat se extinde in spatii nelimitate cosmice. Poezia se caracterizeaza prin muzicalitatea versurilor, care accentuaza sentimentul de monotomie. Muzicalitatea se realizeaza prin rima dintre gerunzile ploand, asteptind cu substantivul gand.

intreaga poeziei este simbol al insingurarii, ale izolarii poetului care aude plinsul materiei si asista la descompunerea ei, datorita apei.

---

Tag-uri: versuri, volum, poem

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 12 December '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---