Formele primare, radacinile gandirii stiintifice sumero-babiloniene constau in observarea unor fenomene naturale in scopuri practice, chiar daca si caile urmare, si rezultatele erau fanteziste. Astfel, "ghicitorii" categorie de sacerdoti specializata si foarte respectata observau, cercetau repetitia si periodicitatea unor fenomene naturale, consemnandu-si apoi observatiile pe baza carora "ghiceau" viitorul. Astrologul formula "preziceri" intemeiate pe observarea pozitiei si miscarii astrilor, sau pe anumite corelatii posibile intre feno-menele ceresti si anumite schimbari din natura. Preotii "fiziognomisti" stabileau anumite relatii concludente intre aspectele somatice, fizionomia, comportamentul si caracterul unui individ.

Alti sacerdoti "ghiceau" viitorul cer-cetand organele interne ale unui animal sacrificat in acest scop, ajungand astfel sa cunoasca morfologia animala. Fireste ca toate acestea nu inseamna stiinta in sensul modern al termenului; dar sunt forme si atitudini intelectuale rudimentare care vor pregati aparitia unei adevarate gandiri stiintifice.

Vorbind de medicina babiloniana domeniul incontestabil prioritar al stiintei mesopotamiene trebuie sa deosebim net (fapt posibil pentru prima data in istoria civilizatiei) intre vrajitor si medic. Vraciul si medicul isi aveau fiecare conceptia si metoda sa, foarte bine distincte fiecare, si nici unul din ei nu voia sa se substituie celuilalt, sau sa fie confundat cu celalalt. Acestei specializari ii corespundeau deci doua tipuri de terapeutica: una mai pozitiva, cealalta limitata la retete magice, Codul lui Hammurabi demonstreaza ca in societatea timpului medicul se bucura de o inalta consideratie.

Faima medicilor babilonieni era raspandita in tot Orientul Apropiat.
Medicii asirieni au recunoscut importanta dietei si a unctiilor, a bailor locale si a lotiunilor, a cataplasmelor, pansamentelor si bandajelor. Tratamentele lor insa erau totdeauna insotite si de traditionalele amulete, rugaciuni si exorcisme.

Textele medicale babiloniene vorbesc despre examenul clinic al bolnavului, despre diagnostic, despre tratament si despre prognostic. Un text medical de la sfirsitul mileniului al III-lea i.e.n, unul din numeroasele andreptare terapeutice care s-au pastrat descrie caracteristicile, indicatiile, modul de. preparare, si administrare a 150 de medicamente. Printre acestea erau si ingrediente rau-mirositoare, respingatoare (urina, excremente, s.a.) care probabil ca prin chiar caracterul lor dezgustator aveau scopul de a alunga demonul, factorul malefic ai respectivei boli.

Intr-un amplu tratat din mileniul urmator, redactat intr-un stil de o remarcabila claritate si conciziune, apar principalele domenii de practica medicala precis delimitate: simptomatologia (cu descrieri de o precizie surprinzatoare), etiologia, diagnosticul si prognosticul. Dintre numeroasele tratate de terapeutica babiloniene, unul descrie nu mai putin de 31 de moduri de a trata Icterul, fiecare tratament fiind perfect distinct.

Un tratat de otologie descrie otitele cu respectiva simptomatologie: dureri, supuratii. retentii de puroi, indicind tratamente cu instilatii, insuflatii si tampoane uleioase. Un tratat de oftalmologie vorbeste de unguente si bai oculare. Alte texte de medicina se refera la maladiile abdomenului, la afectiunile hepatice, la cele ale aparatului respirator sau ale organelor genitale.

---

Tag-uri: stiinta, medicina, cultura sumero-babiloniana

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 04 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---