Eugen Lovinescu (1881-1943) este dupa Titu Maiorescu cel mai important critic roman; este cel mai mare critic de directie si critic profesionist, reprezentant al directiei moderniste de sincronizare a culturii romanesti, a literaturii romane cu cultura si literatura europeana.

Eugen Lovinescu a introdus in aprecierea a operelor si a personalitatilor creatoare noi criterii de evaluare, punand accentul pe autonomia esteticului. El a tinut cont si de factori istorici si de spiritul veacului.

Combatand dogmatismul samanatorist si exclusiv a inspiratiei din mediul rural Eugen Lovinescu a devenit principalul promotor al sincronismului. El si-a fundamentat sincronismul, pe teoria imitatiei in care distingea doua momente: simularea (imitarea) si stimularea (incurajarea unui fond original a utohton).

In ceea ce priveste romanul romanesc Lovinescu preconiza o modernizare, sinconizare acestuia cu romanul occidental prin crearea unui roman psihologic, a unui roman citadin si prin obiectivarea romanului (lipsa autorului din opera).

Opera fundamentala de critica literara a lui Eugen Lovinescu este Istoria literaturii romane contenporane, concepute in cinci volume: volumul I.: Evolutia ideologiei literare (1926); volumul II: Evolutia criticii literare (1926); volumul III.: Evolutia poeziei lirice (1927); volumul IV.: Evolutia poeziei epice (1928); volumul V., consacrat teatrului n-a mai aparut.

Meritul lui Lovinescu este de a fi pus ordine in literatura romana din primul sfert al veacului XX. Eugen Lovinescu a inpus o ierarhie valorica valabila si astazi. in domeniul criticii literare Eugen Lovinescu a practicat o critica impresionista (spontana); nu a inteles si nu a apreciat un singur prozator, pe Mihail Sadoveanu.

Interpretarea romanul Ion de Liviu Rebleanu, fragment din Istoria literaturii romane contenporane:

Criticul fixeaza importanta romanului in biografia spirituala a lui Liviu Rebleanu: este prima mare creatie a romancierului.

Intuieste clar, exact schimbarea fundamentala produsa de romanul Ion in proza de inspiratie rurala: Ion reprezinta o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudinea poporanista si fata de eticismul ardelean, constituind o data, istorica am putea spune, in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice.

Eugen Lovinescu compara romanul Ion din punct de vedere a constructiei epice cu romanul lui Lev Tolstoi: formula ciclica a zugravirii, nu a unei portiuni de viata limitata la anecdota, ci a unei vast panou curgator de fapte invalmasite… dar care ne da impresia vietii in toate dimensiunile ei.

Obiectul de studiu al lui Ion este viata sociala a Ardealului care, desi inchisa in celula unui sat, este zugravit in intreaga ei stratificare.

Dupa Eugen Lovinescu personajul lui Rebleanu este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita,… o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa… in lupta omul nobil si milos dispare, pentru a nu lasa decat fiara. Eugen Lovinescu il compara pe Ion cu Julien Sorel din romanul Rosu si negru de Stendhal: amandoi doresc o rapida imbogatire si pentru amandoi femeia nu e decat o treapta necesara unui alt scop suprem, un obiect de schimb in vederea stapanirii bunurilor pamantesti.

Eugen Lovinescu considera ca Liviu Rebleanu, asemenea lui Moliere a realizat o reductie clasica a personajului sau (l-a redus pe Ion la instinctul de posesiune a pamantului).

Eugen Lovinescu surprinde lupta din sufletul lui Ion intre "galsul pamantului" si "glasul iubirii", dar fortele sunt inegale si nu domina decat succesiv.

Ocupandu-se cu celelalte personaje criticul literar surprinde obiectivitatea de fond a romanului: sunt oameni mijlocii, priviti fara nici un fel de pasiune, fara ura sau dragoste, in meritele si slabiciunile lor.

Invatatorul Herdelea este suflet bun dar slab, oportunist din saracie; Titu este poetul pierde-vara, sentimental si entuziast; aprigul popa Belciug, in care iubirea de biserica si de neam se asociaza intim cu atatea sentimente rele si cu atatea pasiuni lumesti.

Eugen Lovinescu subliniind obiectivitatea romanului considera ca aparitia lui Ion este o data in istoria literaturii romane contenporane si ca prima mare creatie obiectiva.

Meritul criticului literar este ca a intiuit in romanul Ion prima mare creatie obiectiva a literaturii romane si ca l-a plasat pe autor in fruntea prozatorilor epocii interbelice.

In evolutia criticii lui Eugen Lovinescu se pot distinge mai multe etape.

Prima etapa :Pasi pe nisip (1906) se caracterizeaza prin scepticism pronuntat, manifestat printr-un stil descursiv si improvizat.

A doua etapa, perioada esteta se coincide cu etapa colaborarii la Convorbiri critice si se impune ca o critica in maniera literaturizata.

Faza a treia treia cuprinde colaborarea la Flacara, articolele din Sburatorul s iarticolele din Critice (vol. III-IV). Aceasta etapa este considerata chiar de Eugen Lovinescu ca o adevarata revolutie stilistica. Stilul criticului se adapteaza spiritului vremii, autorul impunand puncte de vedere noi asupra clasicilor (Eminescu, Caragiale, Cosbuc, etc).

O perioada cu totul noua este aceea a colaborarii la Sburatorul, care se finalizeaza prin mari constructii de sinteza ideologica: Istoria civilizatiei romane moderne (1924-1925), Istoria literaturii contemporane (1926-1929).

Depasind impresionismul vaporos al perioadei de tinerete, Eugen Lovinescu evolueaza spre un adevarat critic de directie, animator estetic, principalul ideolog al modernismului.

Modernismul presupune respectul fata de traditie, dar mai ales o exceptionala deschidere spre nou, pentru ca ne iubim stramosii, ne iubim insa si stranepotii… obligatiile fata de viitor depasesc pe cele fata, de trecut.

Prin teoria mutatiei valorilor estetice, criticul intelege necesarul schimb de valori, care actioneaza asupra culturii autohtone fara sa o inventeze, modeland-o, ajutand-o sa se construiasca.

Prin sincronism, Eugen Lovinescu nu intelege o adaptare intamplatoare la ritmul culturii europene, o preluare neselectiva din formele, valorile acesteia.

Adversar al izolarii si al ingustimii traditionaliste, Eugen Lovinescu vorbeste despre sincronism ca despre o traire in acelasi spatiu sufletesc.

Adversar al spiritului conservator, retrograd, Eugen Lovinescu a fost un partizan al noului, al inovatei, al experimentului. El a inteles necesitatea contactului viu al literaturii si culturii romane cu literatura si cultura occidentala.

Sincronismul, modernizarea nu inseamna in conceptia criticului negarea specificului national.

In maniera lui Kogalniceanu, Eugen Lovinescu considera si el ca integrarea in tendinta generala a culturii romanesti se realizeaza numai prin valorificarea specificului national.

Fata de inaintasii sai, Eugen Lovinescu a reusit in mod real sa impuna principiul autonomiei esteticului in aprecierea operelor literare. Ocupandu-se de analiza traditionalismului de la Gandirea, Eugen Lovinescu il considera ca o adaptare a samanatorismului la conditiile epocii de dupa primul razboi mondial.

Eugen Lovinescu nu respinge elementul rural in arta, ci respinge inspiratia exclusiva din mediul rural si optica deformanta a samanatoristilor. Eugen Lovinescu considera ca samanatorismul se poate salva prin apelul la literatura moderna si la filozofie.

1906- De peste prag,drama in trei acte
1906- Pasi pe nisip (vol. I-II)
1907- Nuvele
1909-1910- Criticei, vol. I-II
1910- Grigore Alexandrescu. Viata si opera lui
1913- Costache Negruzzi. Viata si opera lui
1913- Aripa mortii, roman
1915-1923- Critice, vol. I-IX (editie definitiva, 1925-1929)
1919- Epiloguri literare, vol. I
1919- Pagini de razboi
1920- Lulu, roman
1921- Antologie critica
1921- Gh. Asachi (editie definitiva 1927)
1921- Portrete literare
1924-1925- Istoria civilizatiei romane moderne (I-III)
1926-1929- Istoria literaturii romane contemporane (I-VI)
1932- Memorii, vol. I-III
1935- Balauca, roman
1935- Mite, roman
1936- Diana, roman
1937- Mili, roman
1940- Titu Maiorescu, vol. I-II
1941- Aquaforte
1941- P.P. Carp. critic literar si literat
1942- Antologia ideologiei junimiste…
1943-1944- T. Maiorescu si contemporanii lui, vol. I-II
1943- T. Maiorescu si posteritatea lui critica
1982-1984- Opere, vol. I-III

---

Tag-uri: referat, critic, eugen lovinescu, literatura

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 28 November '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---