Poartă amprenta complexităţii epocii pe toate planurile, a unui climat de puternice contraste, de efervescenţă spirituală fără precedent, cu dorinţe certe, formulate şi exprimate, de modernizare, de afirmare a culturii şi literaturii noastre pe plan universal, de sincronizare cu valorile europene.

Multitudinea şi diversitatea revistelor şi a grupărilor literare şi culturale din această perioadă sunt semne ale epocii, ale tendinţei de înnoire şi racordare la cele europene. Tabloul acestora este caleidoscopic, coexistând direcţia tradiţională cu cea novatoare, modernistă.

Viaţa românească, aflată mult timp sub veghea spirituală a lui Garabet Ibrăileanu, polarizează, într-o existenţă îndelungată (până în 1940), colaboratori de prestigiu, precum M, Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, G. Topîrceanu, dar şi L. Rebreanu, H. P. Bengescu, T. Arghezi, Ion Minulescu, Ion Barbu, continuând ideile de realism şi specific naţional.

Sburătorul (de la numele cenaclului literar condus de Eugen Lovinescu - Bucureşti; 1919-l927) reprezintă direcţia modernistă, de sincronizare cu literatura europeană. Eugen Lovinescu, de o mare sobrietate şi probitate profesională, "omul ce dă de nouă ori roată unei opere pentru a găsi o poartă ce duce spre lumea ei secretă" (Eugen Simion), cel mai mare "critic de direcţie" şi "critic profesionist", după Titu Maiorescu, îşi fundamenta modernismul pe următoarele principii: - principiul sincronismului ş i teoria imitaţiei; -abordarea specificului naţional într-o viziune estetică modernă; - criteriul estetic în judecarea operei de artă.

Incurajând tinerele talente, la Sburătorul au fost lansaţi Anton Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, George Călinescu, Camil Petrescu, criticii Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu ş.a.
Revista Gândirea (Cluj, 1921; 1922-l944, Bucureşti) reprezintă direcţia tradiţionalistă, care preia idei, ecouri sămănătoriste, poporaniste de păstrare/valorificare a specificului naţional în literatură, aşezând la temelia acestuia istoria, folclorul şi credinţa - ortodoxismul spiritual. Au fost prezenţi în paginile revistei: Ion Pillat, Adrian Maniu, Va-sile Voiculescu, Lucian Blaga, N. Crainic (poezie), Cezar Petrescu, Gib Mihăescu, Mateiu Caragiale (proză).

Contimporanul, revistă de avangardă artistică, (1922-l932), se încadrează mişcării de modernizare radicală şi totală a artei şi a literaturii, introducând curentele de avangardă: dadaismul, constructivismul, suprarealismul. Condusă de Ion Vinea, revista a avut colaboratori din rândurile scriitorilor şi artiştilor: T. Arghezi, I. Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Mircea Eliade, Marcel Iancu, Constantin Brâncuşi, Tristan Tzara, Saşa Pană, Gellu Naum, Urmuz ş.a.
Este o perioadă relevantă a literaturii române şi, cu precădere, a romanului, care cunoaşte vremea lui de maximă înflorire, dominând epoca interbelică.
Cu privire la roman: Garabet Ibrăileanu - tipuri de roman:
a) de creaţie (eseul Creaţie şi analiză), în care personajele se caracterizează prin comportamentul lor (gesturi, fapte, cuvinte);
b) de analiză - prezentarea personajelor prin procesele lor psihice, din interior.
Eugen Lovinescu susţine:

a) sincronizarea romanului. românesc cu formulele moderne ale celui universal; b) evoluţia de la subiectiv la obiectiv; c) evoluţia de la rural la urban,
George Călinescu pledează pentru:

a) - romanul de orientare clasicistă, văzând în clasicism "un mod de a crea durabil şi esenţial"; b) - tipul obiectiv de roman, pentru că romanul trebuie să fie interesat de cazurile individuale în măsura în care ele se transfigurează artistic în tipuri.
Camil Petrescu - aspiraţia spre autenticitate (studiul Noua structură şi opera lui Marcel Proust).

a) Literatura trebuie să fie sincronă structural filosofiei şi ştiinţei, psihologiei; b) autenticitatea - lumea văzută prin scriitor, realitatea "conştiinţei mele, conţinutul meu psihologic, să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu..."; deci o imagine subiectivă a realităţii, profund marcată de psihologia personajului-narator (la pers. I); c) memoria involuntară şi durata subiectivă preluate de la scriitorul Marcel Proust; d) acţiunea nu este urmărită în continuitatea ei cronologică, ci' discontinuu; e) ideea de trăire autentică se realizează prin procedee moderne: monologul interior (autoanaliza), jurnalul, mărturisirile, notele din subsolul paginilor; f) anticalofilismul - Stilul frumos e opus artei; g) luciditatea - "nu omoară voluptatea reală", ci o sporeşte.

---

Tag-uri: proza romaneasca, perioada interbelica, literatura

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---