Opera literară este o creaţie artistică cultă sau populara care exprimă realitatea prin imagini artistice, cu ajutorul ficţiunii Exprimă unitatea dintre conţinut şi formă.

Reflecţii asupra principalelor idei care contribuie la definirea operei literare dar şi la atenţionarea noastră asupra dificultăţilor definirii operei literare:

- "Rostul poetului nu este de a povesti lucruri întâmplate cu adevărat, ci de a, povesti ceea ce s-ar putea întâmpla... întâmplări care ar putea să se petreacă" (Aristotel).

- "Poetul reprezintă în sensul cel mai propriu raportul subiect obiect-creaţie şi lume... poetul injectează, uneşte, alege inventă" (No valis)

"O carte nu este ÅŸi n-ar trebui sÃ„Æ ’ fie niciodată însăşi realitatea" (Saint-Beuve).

- "Poezia, ca toate artele, este chemată să exprime frumosul, în deosebire de ştiinţă, care se ocupă de adevăr. Cea dintâi şi cea mai mare diferenţă între adevăr şi frumos este că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă.

Este dar o condiţie elementară a fiecărei lucrări artistice de a avea un material în care sau prin care să-şi realizeze obiectul (...) Prima condiţiune dar, o condiţiune materială sau mechanică, pentru ca să existe o poezie în genere, fie epică, fie lirică, fie dramatică, este: ca să se deştepte prin cuvintele ei imagini sensibile în fantazia auditoriului, şi tocmai prin aceasta poezia se deosebeşte de proză ca un gen aparte, cu propria sa raţiune de a fi.

Cuvântul prozaic este chemat a-mi da noţiuni, însă aceste noţiuni sunt abstracte, logice, desmaterializate, şi pot constitui astfel un adevăr şi o ştiinţă, dar niciodată o artă şi o operă frumoasă E-rumosul nu este o idee teoretică, ci o idee învăluită şi încorporată în formă sensibilă, şi de aceea cuvântul poetic trebuie să-mi reproducă această formă" (T. Maio-rescu - Conditiunea materială a poeziei).

- "O veche împărţire a tuturor obiectelor gândirii omeneşti face deosebirea între lumea interioară sau sufletească şi lumea exterioară sau fizică. Insă şi această lume fizică există numai întrucât simţim ceva cu prilejul ei Astfel, toate obiectele gândirii, fie externe, fie interne, se pot privi împreună şi se pot apoi deosebi dintr-un alt punct de vedere: în obiecte ale raţiunii reci sau logice şi în obiecte ale simţământului sau pasionale, deosebire întemeiată pe cunoscuta dezbinare între minte şi inimă.

Paralel cu această deosebire, constatăm pentru scopul ce ne ocupă următoarea propoziţie limitativă: ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simţământ sau o pasiune, şi niciodată o cugetare ex clusiv intelectuală sau care se ţine de tărâmul ştiinţific, fie în teorie, fie în aplicarea practică.

Prin urmare, iubirea, ura, tristeţea, bucuria, disperarea mânia etc. sunt obiecte poetice; învăţătura, preceptele morale, politice etc. sunt obiecte ale ştiinţei, şi niciodată ale artelor; singurul rol ce-l pot juca ele în reprezentarea frumosului este acela de a servi de prilej pentru exprimarea simţământului şi pasiunei, tema eternă a frumoaselor arte" (T. Maiorescu - Condiţiunca ideală a poeziei).

Privitor la raportul dintre ficţiune şi realitate, în opera literară, se vorbeşte despre: ficţiune verosimilă (apropiată de realitatea vieţii umane, conferind realităţii "în imagini" atributul de aparenţă, de adevăr, de credibil) Exemple: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu etc; ficţiune alegorică (personificare a unor concepte abstracte • virtutea, dreptatea, speranţa pot să fie reprezentate ca figuri alegorice).

Exemple: Mioriţa, Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, Divina Comedie de Dante Aligheri, Ciuma de Camus, Metamorfozele de Kafka, în fabule, Luceafărul de M Eninescu, Noapte de decemvrie de Alexandru Macedonski; ficţiune simbolică (imagine, semn, obiect prin care se sugerează însuşiri, idei, prin asociaţii - albul - puritatea, albastrul speranţa, coloana infinită a lui Brâncuşi - clanul spre infinit etc).

Exemple: Gargantua şi Pantagruel de Rabelais, Povestea lui Harap Alb de Ion Creangă, Plumb de G Bacovia, Rugăciune, de O. Goga, Poetul de G. Coşbuc, Meşterul Manole de Lucian Blaga; ficţiune parabolică (alegorie închisă - T Vianu - conţinut moralizator) Exemple: Cărţile biblice, fabulele lui Esop, Procesul de Kafka.

In accepţiunea modernă, descifrarea semnificaţiilor se face prin aşa-zisele "chef de intrare în operă cum este cazul la Kafka.

---

Tag-uri: opera literara, literatura, creatie artistica

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---