Tudor Vianu

"A fost un muntean, un om al generaţiei de la 1848. A spus-o el însuşi de mai multe ori. Pentru că prin limita finală a vieţii lui s-a apropiat mai mult de noi şi pentru că a înmulţit mărturiile despre sine, cunoaştem mai bine, prin el, cum vor fi fost oamenii care au pregătit şi au săvârşit în Muntenia Revoluţia de la 1848. Prin bunicul din partea mamei, doctorul Constantin Caracas, descindea din una din cele mai vechi familii de intelectuali români. Prin colonelul Odobescu, tatăl lui, cunoscuse bine oamenii şi împrejurările revoluţiei.

A mai apucat domniile regulamentare. Copilăria lui s-a desfăşurat sub domnia lui Alexandru Ghica. în aceeaşi vreme se înfiinţează Societat ea Filarmonică. Are loc complotul împotriva domnitorului, care se termină cu trimiterea răsculaţilor la Mărgineni. Se anunţă dezrobirea ţiganilor. început de reînviere, când se pune la cale noua aşezare a ţării! între 1845 şi 1847, Bălcescu şi Laurian scot cele cinci volume ale Magazinului istoric pentru Dacia. Nu ştim dacă l-a cunoscut atunci pe Bălcescu, dar este aproape sigur că l-a văzut în 1851 la Paris, înconjurat de cercul studenţilor români şi cred că a asistat ia conferinţa despre Mişcarea românilor în Ardeal. La Paris, tânărul, care nu împlinise douăzeci de ani, este căutat de C.A Rosetti, care vrea să-i încredinţeze misiuni conspirative.

Primeşte într-un rând vizita junelui profesor ieşean Nicolae Ionescu şi, în plimbările lor, se opresc şi întârzie uneori lângă soclul statuii lui Spartacus, pe aleile grădinilor. Luxemburgului Ţara era mică, lipsită de independenţă, bucurându-se abia de un început de cultură modernă. (...)

Ce febră de activitate îl cuprinde pentru a cunoaşte pământul ţării şi vechile iui monumente! Călătoreşte cu trăsura, călare, pe jos. Este unul din primii alpinişti. Urcă munţii şi priveşte de-acolo cum covorul ţării se rostogoleşte până la Dunăre. Străbate ţinuturile Argeşului, cercetează mănăstirile olteneşti, împinge călătoria sa până în părţile Sibiului La Bistriţa descoperă Psaltirea lui Coresi. Copiază pisanii şi citeşte documente vechi.

In preajma Bucureştilor, la Snagov, precizează data întemeierii mănăstirii. Instituie întinse anchete arheologice şi stabileşte, cu mai multă pregătire ştiinţifică decât Papazoglu sau Bolliac, conspectul arheologic al ţării Tezaurul de la Pietroasa, descoperit încă din 1837, rămăsese nestudiat, îl cercetează de-a lungul întregii lui vieţi şi îi consacră ultima lui lucrare Notează vecii tradiţii şi culege poezii populare. Este unul din primii folclorişti cu preocupări savante.

Studiază cel dintâi Istoria otomanicească a lui Ienăchiţă Văcărescu. începe să publice manuscrisul din secolul al XVII-lea al lui Udrişte Năsturel, cuprinzând traducerea din slavoneşte a lui Varlaam şi Ioasaf. (...)

Dorea o artă care să exprime "instinctul artistic al poporului". A aplicat programul Daciei literare a! lui Kogalniceanu la problema artelor plastice. Uimitoarele perspective din Viitorul artelor în România, conferinţă ţinuta la Paris încă din 1853, completată cu disertaţia Artele în România în periodul preistoric, din 1872.

Işi păstrează încă toată actualitatea. A urmărit de aproape mişcarea artistică, a prezentat arta populară românească la Expoziţia universală' din Paris la 1867, a proiectat mari lucrări arhitectonice, un palat a! culturii, rămas nerealizat, şi a recunoscu pe Grigorescu. în arta literară a realizat programul său prin nuvelele lui istorice. Mihnea cel Rău şi Doamna Chiajna, scene din epoca feudalităţii româneşti, sprijinite de toată ştiinta lui de istoric şi arheolog, unde, printre făptuirile crunţilor tirani, se aud lanţurile iobagilor în beciurile armaşului Dracea din Măneşti şi a evocat ascunderea ţării îndoliate în drumul cumplitei Doamne Chiajna.

La 1863 a fost ministru a! şcolilor şi, în această calitate, l-a adus pe Hasdeu la Arhivele Statului şi a trimis o comisie să inspecteze locui îngropării lui Bălcescu la Palermo. S-a dezgustat repede de poiitica militantă a vremii, dar din când în când şi-a spus cuvântul în treburile de politică şi de organizare a statului.

A recomandat studiul limbii şi al istoriei naţionale, ca şi învăţământului ştiinţelor. în 1865, printre cei dântâi, a cerut ca alături de gimnaziul umanistic sa se înfiinţeze şcoli reale, cu pronunţat caracter practic: şcoli de agricultură cu ferme model, de industrie şi de comerţ. A cerut înfiinţarea unor institute de credit, la dispoziţia micului cultivator al pământului. (...)

Scriitorul nostru era un iubitor al vieţii, se bucura de umbra căsuţei 1a Dor-Mărunt. îl încântau poeziile populare şi asculta cu atenţie, notându-le, vechile balade pe care le mai ştiau lăutarii ţigani ai Olteniei; fremăta la povestea călăuzei lui în munţi şi se înconjura cu reproducerile tuturor operelor de seamă ale clasicismului şi ale Renaşterii. Erudiţia era o altă formă a curiozităţii lui multiple şi senzuale. într-o zi a concentrat toate izvoarele din care ţâşnea desfătarea pentru el şi, aratându-se în tot adevărul firii lui, iubitoare de plăcere, de ştiinţă şi de viaţă populară, a compus opera lui cea mai reprezentativă, capodopera lui, Pseudokynegeticos.

Pe vremuri se auzea în şcoli că Odobescu este cel mai de seamă stilist al literaturii noastre. Dar ce înseamnă: cel mai de seamă stilist? Creangă, Caragiale, Sadoveanu sunt stilişti tot atât de desăvârşiţi, fiecare după felul propriu al comunicării lui. Al lui Odobescu se desfăşoară în largile cadenţe domoale ale omului bucuros să povestească şi să descrie. Bogatele perioade arborescente ale lui Odobescu nu surit însă atât oratorice, ca la Bălcescu, ci mai mult descriptive şi narative.

Puţine sunt expunerile acestui scriitor care să nu poposească, în cele din urmă, într-o povestire, dar mai ales într-un tablou al naturii său al unei opere de artă. Arta scriitoricească a lui Odobescu n-a rămas fără descendenţi Mi se pare că Hogaş a profitat din exemplul lui. Cred că şi Matei Caragiale; poate şi alţii. Dar moştenirea cea mai de preţ a lui Odobescu rămâne figura lui întreagă, în care aţâţi dintre cititorii şi scriitorii zilelor noastre recunosc pe unul din înaintaşii lor cei mai iubiţi,"

---

Tag-uri: odobescu, mostenire, nicolae ionescu

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---