In opera lui, George Calinescu ne dezvaluie autoportretul personajului, un exemplu de autoportret ar fi cel al lui Pomponescu, dezvaluit intr-o convorbire cu Ioana:
"Vezi, deci, draga mea, ca eu sunt obisnuit a fi calauzit in viata de fiinte tutelare... Evident, nupot sa afirm ca nu ma simt in largul meu in arhitectura aspiratia mea intima a fost totusi pentru o ocupatie intelectuala mai subtila, cum ar fi literatura, filozofia Pentru asta trebuie ragaz si. drept sa spun, o capacitate de a suporta mizeria, pe care no am.

Mama mi-a dat o educatie excelenta intr-un fel, visa una de lux Mi-a luat orice posibilitate de a suporta asprimile vietii. Daca sun dupa un pahar de apa si nu vine nimeni, nu ma pot duce in bucatarie sa-mi torn apa de la robinet iindca mama imi interzicea , cand eram mic, sa merg in dependinte. Mi-e imposibil sa-mi cos un nasture, sa-mi fierb un ou... nu numai atat, dar singur nu m-as descurca nici comanda Sunt o mare statuie, fragila facuta din portelan, am nevoie defoarte multa vata ca sa nu fiu ciocnit."

Sa urmarim in continuare, portretul facut lui Dan Bogdan de unul dintre membru Miscarii: "Iubite amice, cunosc intamplator pe Dan Bogdan mai demult; Merge spre cincizeci si cinci de ani, aratand cu toate astea ceva mai batran, din cauza mustatii aproape albe. Mersul ii este dimpotriva darz, putin cam clatinat, statura zvelta si parul gros. Joaca popice si ping-pong. N-am auzit vreodata sa fie bolnav, in ciuda fetei palide si scobite in obraji. E asa de prudent in toate, incat nu l-am surprins niciodata ametit de bautura...

Succesul unei teze sau frica sunt singurii factori ce scurteaza gestatia mintala a lui Dan Bogdan, care din cauza acestei frici, cata vreme controversa e libera, apare ca un element periculos, accesibil spiritelor indecise, asa de numeroase printre tinerii de origine rurala ca si el".

Si, in sfarsit, sa exemplificam cel de-al treilea caz, cand intervine autorul, completand autoportretul lui Pomponescu:
"Vom adauga la autoportretul lui Pomponescu urmatoarele amanunte. Succesul sau era conditionat de anume preparative, fara de care nu se simtea in apele lui. intai de toate trebuia sa fie primit la gara de un grup de prieteni. Lipsind aceasta ceremonie, Pomponescu cadea la tristete, se simtea neglijat. De asemeni, inainte de a trece la tribuna avea obicei de a face cerc in jurul sau, a se arata eroul momentului. Ii placeau salile gemand de lume, cu femei si tineret. O asistenta redusa si de intelectuali puri, cu aere critice, il stanjenea Dorea sa fie subliniat, prin aplauze la anumite faze pregatite dinainte. Un esec il demonta"
Sa constatam ca romancierul s-a folosit atat de portretul fizic cat si de cel moral, cu scopul de a scoate in evidenta caracterul personajului.

Construirea personajului pe o singura trasatura de caracter, deci monovertebrarea sa, a dat personajului calinescian un relief individual, conducandu-l spre o tipologie unica Personajul va conta deci, ca purtator al unei trasaturi generale, ca exponent al unei tipologii umane.

Ridicand arta portretului in proza calinesciana la o treapta inalta de analiza subtila G. Calinescu aduce o contributie reala si in sfera universala.

---

Tag-uri: george calinescu, eseu, portret

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 23 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---