Factorii care condiţionează rezistenţa

1. Tipul de fibre musculare.

Există o corelaţie procentuală între activitatea fibrelor roşii şi consumul maxim de oxigen. Un efort îzometric de 20-25% din capacitatea maximă se realizează numai prin contracţia fibrelor roşii; peste 25-30% intră în contracţie şi cele albe (fibrele musculare roşii şi albe intră în acţiune diferenţiat în funcţie de gradul de solicitare).

Fiziologii apreciază că într-un efort de rezistenţă, aproape 90% din absorbţia maximă de oxigen este realizată de fibrele roşii (fibre lente), restul de către fibrele albe (fibre rapide).

2. Rezistenţa depinde de rezursele energetice, activitatea enzimatică şi mecanismele hormonale. Rezervele energetice: fosfaţii, glicogenul, moleculele de trigliceride există la nivelul celulelor şi pot fi aduse din ficat (rezervele de glicogen) de către sânge sau din stratul adipos subcutanat la celula musculară din activitate.

Creşterea activităţii enzimelor este asociată cu creşterea rezervelor energetice. Efortul de rezistenţă se situează în zona în care nu se formează acid tactic. Antrenamentul de tip aerob va produce în fibrele musculare roşii care conţin o cantitate mare de mitocondrii, sporirea acestora şi în consecinţă capacitatea oxidativă.

Trebuie acţionat asupra metabolismului fibrei, creşterea doar a volumului nu va avea efect favorabil asupra structurii mitocondriale, în schimb intensitatea va acţiona corespunzător .

Aşadar, antrenamentele trebuie reactualizate la 6 săptămâni şi creşterea intensităţii cu măsură. Frecvenţa cardiacă optimă este de 14O-150 bătăi/minut, când se ating valori ale consumului de oxigen între 70-75%. F.C. de 160+3 bătăi/minut reprezintă limita zonei pentru antrenamentul de rezistenţă. Prin antrenament se produce o hipertrofie a glandelor cu secreţie internă şi implicit a debitului lor normal. Hormonii din sânge sunt mai eficienţi la cei antrenaţi.

3. Capacitatea cardiovasculară

Aparatul cardiovascular împreună cu muşchii formează un sistem în care inima acţionează ca o pompă, iar sângele ca un vehicul care transportă substanţele nutritive şi oxigenul la muşchi, precum şi a cataboliţilor pentru eliminare.

La aceasta se adaugă capacitatea de schimb la nivelul capilarelor. Criteriul de apreciere a capacităţii de rezistenţă este consumul maxim de oxigen (V02max). Nu este singurul indicator, lui i se poate adăuga buna funcţionare a inimii, dimensiunile acesteia care determină minut/volumul.

Diferenţele între antrenaţi şi neantrenaţi sunt net superioare în favoarea primilor. Volumul sistolic:, pe nemâncate la un individ este de 50 cmc-80 cmc (minut volumul este prin urmare de 50 cmc (80 cmc) x 60 F.C. = 3000 cmc (4800 cmc) = 3-5 litri. Digestia creşte volumul sistolic şi minut/volumul cu 15-20%. Efortul fizic face să crească minut/volumul până la 35 litri de sânge.

4. Capilarizarea şi reglarea periferică. Vascularizarea musculaturii angajată în efort este mai bună decât la grupurile musculare ce nu sunt cuprinse direct în activitate. Irigarea sanguină locală creşte de 15-20 ori faţă de repaus.

5. Compoziţia sângelui. Eritrocitele (hematiile) sunt purtătoare de oxigen datorită hemoglobinei care fixează direct 02 (oxihemoglobina) şi asigură astfel o bună oxigenîîre a ţesuturilor. În mod normal concentraţia de hemoglobina este la adultul sănătos, nesportiv de 16g% şi 14,7g% la femei .

La sportivi valorile cresc pentru că efortul de rezistenţă solicită transportul de 02 şi ca atare organele hematopoetice sunt excitate, determinând creşterea numărului de hematii pe mmc şi automat cantitatea totală de hemoglobina din sânge.

6. Capacitatea pulmonară. Pătrunderea unei cantităţi mai mari de oxigen în sânge este determinată de volumul pulmonar' şi capacitatea de difuziune la nivelul alveolelor. Volumul plămânilor creşte pentru faptul că antrenamentul de rezistenţă favorizează dezvoltarea musculaturii toracice şi în acelaşi timp a perimetrului toracic.

Tehnica respiratorie este de mare importanţă, ea trebuie corelată cu ritmul activităţii desfăşurate şi să contribuie la evacuarea unei cantităţi cât mai mari de bioxid (4 paşi se inspiră şi la alţi 4 se expiră, de regulă; în tempou mediu 3:3 şi chiar mai puţin).

7. Factorii psihici, joacă rolul de dinamizator. Procesele volitive cu aspectele de dârzenie şi perseverenţă favorizează eforturile de rezistenţă.

sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri:

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 07 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---