Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simţit nevoia să-şi exprime sentimentele într-un mod artistic, dând naştere unor creaţii literare, care s-au numit folclor sau literatură populară. Aceste creaţii exprimă nu numai sensibilitatea şi dragostea pentru frumos ale poporului român, ci şi înţelepciunea sa, acumulată de-a lungul veacurilor.

Ele fac parte din specii diferite. Din genul liric amintim: doinele, cântecele, strigăturile; din cel epic: legendele, baladele şi basmele, iar din cel dramatic: teatrul popular, irozii, pluguşorul şi capra.

În balade, cum ar fi: Toma Alimoş, Mioriţa, Novac şi corbul ni se povestesc faptele eroice ale unor haiduci, ale unor domnitori iubiţi de popor ori ale unor eroi vit eji, cum ar fi Gruia lui Novac.

În legende ca Monastirea Argeşului ni se relatează despre felul în care au fost înălţate diferite construcţii, cum ar fi mănăstirea de la Curtea de Argeş.
Basmele sunt creaţii epice în proză, în care ni se înfăţişează întâmplări reale, îmbinate cu altele supranaturale, dovedind fantezia poporului, dorinţa acestuia de izbândă a binelui, reprezentând modul de a explica anumite fenomene naturale, cărora li se dădea o interpretare fantastică.

Principalele caracteristici ale creaţiilor populare sunt: caracterul oral, caracterul colectiv, caracterul anonim, caracterul sincretic şi caracterul tradiţional.
Prin caracter oral înţelegem că, la început, aceste producţii nu au fost scrise, ci au circulat din gură în gură, pe cale orală. Evident că, mai târziu, unele au fost strânse în culegeri diferite, aşa cum ar fi Poezii poporale, de Vasile Alecsandri, sau Basmele românilor, de Petre Ispirescu. Faptul că bardul de la Mirceşti şi-a amestecat talentul cu cel al creatorilor anonimi nu a fost prea inspirat, deoarece noi dorim să cunoaştem creaţiile folclorice autentice, adică aşa cum le-a gândit poporul însuşi.

Prin caracterul colectiv înţelegem că, la elaborarea acestor opere, au luat parte mai mulţi oameni, fiecare dintre ei adăugând ceea ce credea că este mai frumos.
Caracterul anonim decurge din celelalte două, determinat de faptul că, circulând din gură în gură, la un moment dat, nu s-a mai cunoscut cine a fost primul creator, autorul lor devenind anonim, adică nemenţionat.

Caracterul sincretic presupune îmbinarea mai multor forme de artă,, cum ar fi: recitarea, cântecul, mimica, dansul - ca în teatrul popular.
Caracterul tradiţional include anumite formule specifice de ex
primare: formule de început: ,"A fost o dată ca niciodată"; formule mediale: „Şi merse şi merse, cum cuvântul din poveste înainte mult mai este"; formule finale: „Şi încălecat pe-o şa şi vă spusei povestea aşa"...

Folclorul este o oglindă autentică a sufletului şi aspiraţiilor poporului, dovedind bogăţia sa spirituală şi expresivă.

---

Tag-uri: balada, basme

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 07 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---