Tacerea mamei, care ramane pe ganduri, asa dupa cum o atesta ultimul vers al acestei strofe de tranzitie spre partea a doua ( ...Si ma-sa sta pe ganduri"), sugereaza neputinta ei de a-si ajuta fata, indica prezenta Zburatorului drept cauza a chinurilor acesteia, presupunere accentuata de strofa a cincea, cae invoca potrivit credintelor populare si traditiei, folosirea unor practici magice:
"Oar ce sa fie asta? intreaba pe bunica
Osti vrun leac ea doara., o fi vrun Zburator,
Or aide l-alde baba Comana or Sorica
Or du-te la mos popa, or mergi la vrajitor".
Repetitia acestei strofe "rotunjeste", din punct de vedere compozitional, monologul Floriei si accentueaza lirismul tanguitor, melopeic al baladei.
II. Unicitatea compozitionala a baladei este data de circumstantele aparitiei Zburato rului: locul este mediul rustic, romantic prin excelenta si timpul - noaptea, cand acesta se furiseaza in somnul si in visele tinerelor fete, inspirandu-le sentimentul iubirii, circumstante servind astfel interpretarii mitului din partea a treia a poeziei si realizarii unui pastel al satului in timpul serii si al noptii.

Cele doua momente in care este zugravit satul se disting prin imaginile artistice si prin structura frazei. Astfel, satul in amurg este plin de viata ilustrata artistic prin imagini realizate prin verbe de miscare si prin imagini auditive, sugerate prin aliteratii: "A puturilor cumpeni tipand parca chema": "vitele muginde" (epitet gerunzial prin care il anticipeaza pe Eminescu): "In gemete de muma viteii lor striga; Vibra al serei aer de tauri grea murmura"; ...a laptelui fantana/ incepe sa s-auza ca soapta in sususr,/ Cand ugerul se lasa sub fecioreasca mana" - imagine delicata specifica pastoralei.

O data cu tabloul irnnoptarii, se produc mutatii in sfera imaginilor, in sensul ca, in concordanta cu linistea noptii, dispar imaginile de miscare si auditive si se accentueaza cele vizuale: "incep a luci stele"; "Si focuri in tot satul incep a se vedea"; ...rasare-acum si luna/ Si cobe, cateodata tot cade cate-o stea", imagine ce ne aminteste de o alta credinta populara, potrivit careia fiecare om isi are steaua lui pe bolta cereasca, iar caderea acesteia semnifica moartea, asa cum se desprinde si din testamentul liric al ciobanului din Miorita "Iar la cea maicuta/ Sa nu-i spui, draguta/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea".
Mijloacele artistice predominante sunt
a) repetitia "incep a luci stele, rand una cate una"; 'Tacere pretutindeni"; "tacerea este totul", care alaturi de alta repetitie: "E o noapte nalta nalta", realizeaza si o gradatie ascendenta a tabloului innoptarii;
b) personificarea noptii, zugravita metaforic: "Vesmantul sau cel negru, de stele semanat/ Destins cuprinde lumea": "Nici frunze nu se misca nici vantul nu suspina/ Si apele dorm duse si morile au stat";
c) metonimia "Si latratorii numai s-aud necontenit", imagine auditiva care nu tulbura linistea noptii, ci o accentueaza anticipandu-l astfel pe Cosbuc: "Iar cariu-n grinda/ S-aude-acum razand" (Pastel); "Doar vreun caine-n somn mai latra/ Ragusit" (Noapte de vara).

---

Tag-uri: zburatorul, ion radulescu heliade, comentariu

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 December '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---