Pe la mijlocul secolului al IV-lea î.e.n.,regii statului indian Magadha (astăzi Bihar) îşi întinseseră puterea asupra tuturor statelor (probabil în număr de 15) din partea centrală şi de pe valea Gangelui din India; mai ales sub dinastia Nanda, întemeiată de Mabapadma Nanda, fostul bărbier al curţii, deci din casta „sudra", care nu era de origine nobilă. Cel mai important dintre ei, Dhana Nanda, va avea de suportat, la început indirect, apoi direct, evenimentul năvălirii în Punjab şi în Sindh (327-326 î.e.n.) a macedonenilor lui Alexandru cel Mare. în momentul în care macedonenii ating malul nordic al Biasului (Hyphasis - în greacă), un fugar „sudra" din Magadha, pe numele său Chandragupta, general şi rudă cu suveranul din Pataliputra (Patna de astăzi, capitala Magadhei), ajunge la Alexandru pentru a-l preveni că înaintarea sa peste Bias va întâmpina rezistenţa a 200 000 de pedestraşi, 20 000 de călăreţi, 2 000 de care şi 3 000 de elefanţi de luptă, care constituiau armata suveranului din Magadha. Betragerea lui Alexandru în Persia, decisă de acest avertisment, este momentul ales (anul 324 î.e.n.) de Chandragupta pentru a provoca şi conduce o răscoală antimacedoneană în satrapiile Punjab şi Sindh, pe care o prelungeşte şi împotriva suveranului din Pataliputra. Ajunge astfel la cârma puternicului stat Magadha (între 322-298 î.e.n., după alte cronologii cu o decalare de nouă ani mai tarziu), întemeind, după numele neamului său, dinastia şi imperiul Maurya.

Un mare sprijin l-a primit de la brahmanul Canakya (identificat cu Kautilya, autorul Artasatrei - Tratat de politică), pe care îl face prim-sfetnic. Chandragupta, prin campanii militare energice, întinde imperiul peste întreaga Indie de Nord, desăvarşeşte cucerirea centrului peninsular, lăsand în afară numai varful sudic al Indiei. Rapiditatea campaniilor i-a fost înlesnită de întreţinerea unei armate numeroase (în caz de război: 600 000 de pedestraşi, 30 000 de călăreţi, 9 000 de elefanţi de luptă, care de luptă, vase fluviale şi maritime etc).

Puterea sa este atat de mare încat Megasthenes, solul moştenitorului imperiului asiatic al lui Alexandru cel Mare, Seleucos I Nicător, îl sfătuieşte pe acesta, în 305 î.e.n., să renunţe la planurile de reluare a expansiunii asupra Indiei. Referindu-se la forţa imperiului, Megasthenes comunică, în Indika, o descriere a Indiei, date importante asupra întinderii (15/3 km) şi sistemului defensiv al Pataliputrei (ziduri prevăzute cu 570 de turnuri), asupra stărilor sociale (după el, nu exista sclavaj), asupra meseriilor, comerţului, transporturilor.

Chandragupta a urmărit: intensificarea agriculturii (în vremea sa încep a se obţine anual două recolte), dezvoltarea meşteşugurilor (fierul înlocuieşte complet celelalte metale, se generalizează sistemul îndiguirilor şi al roţii de scos apă la suprafaţă, arhitectura se complică, şantierele navale regale se extind), regularizarea reţelei de drumuri, care îşi capătă coloana vertebrală - drumul de la Pataliputra pană la trecătorile nord-vestice ale munţilor, străbătand, în acest fel, aproape jumătate din lungimea peninsulei - reglementarea comerţului prin activitatea unor funcţionari speciali care veghează asupra exactităţii măsurilor şi greulăţilor. Sclavagismul, datorită stabilităţii obştilor rurale, era în India veche de un tip special, apropiat de cel patriarhal, în care termenul „sclav" era confundat cu cel de servitor (dasa); existau 15 categorii de „dasa", în unele fiind cuprinşi sclavii propriu-zişi.

Munca lor nefiind predominantă în economie, ci în gospodăria casnică şi în unele sectoare agricole, situaţia sclavilor era asemănătoare cu a femeilor măritate, considerate"simple obiecte. Una dintre cele mai importante realizări ale domniei'îui Chandragupta o constituie'slăbirea brahmanismului, care exacerband împărţirea societăţii indiene în numeroase caste crease o frană în dezvoltarea economico-socială. Slăbirea brahmanismului a început cu cateva secole înainte, o dată cu apariţia budhismului; lovitura de gratie i-a fost dată, însă, în vremea Imperiului Maurya, prin încurajarea oficială a budhismului şi chiar prin trecerea lui Chandragupta la budhism.

De altfel, tradiţia comunică că acesta şi-a ales ca fel de a muri sinuciderea jainistă, asceza dusă pană la sfarşitul prin inaniţie, care asigura „karmanul" (calea) spre Nirvana, locul nemuririi sufletelor şi al încetării transmigraţiei sufletului în viaţa reală, considerată cel mai rău dat posibil. Chandragupta, unul dintre cei mai remarcabili oameni de stat din istoria Indiei, a rămas temeinic săpat în memoria poporului indian.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---