FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,100
Votes: 1
Fame Riser
          
Fame Rank
10
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Arta cuvantului in opera lui Tudor Arghezi - referat

Tag-uri Populare


comentariu   poezie   referat   istorie   antichitate   personalitati   roman   mihai eminescu   opera   camil petrescu   caracterizare   lucian blaga   mihail sadoveanu   enigma otiliei   george calinescu   literatura   o scrisoare pierduta   nuvela   rezumat   marin preda   ion luca caragiale   tudor arghezi   ioan slavici   liviu rebreanu   balada   pamant   continent   ape   geografie   poet   morometii   omor   investigatie   personaj   crima   otrava  

All Tags

Famous Forum

 

Arta cuvantului in opera lui Tudor Arghezi - referat

 Q:   Intreaba despre Arta cuvantului in opera lui Tudor Arghezi - referat       
Arta cuvantului in opera lui Tudor Arghezi - referat Cuvantul e scanteia de divinitate a poeticii argheziene. Pentru Arghezi, cuvantul e saturat de fiinta, e Logosul lui Dumnezeu. Esenta alcatuirii lui este ceva sacru, el fiind totodata taina si miracol.

Descoperind ca in miezul verbului palpita divinul, poetul nazuieste la o noua geneza. Asemeni lucratorului ogorului, artistul, prin mestesugul cuvantului, e capabil sa fecundeze materia amorfa, recreand-o in imaginatie si inzestrand-o cu atributele sa-cralitatii: “Sa-mi fie verbul limba / De flacari vaste ce distrug, / Trecand ca serpii cand se plimba; I Cuvantul meu sa fie plug / Ce fata solului o schimba, / Lasand in urma lui belsug” (Ruga de seara). Caci singur cuvantul, fara harul si fara truda creatorului, nu inseamna nimic. Numai poetul poate restitui vigoarea primordiala a ver bului, diminuata prin uz si conventie. Astfel trebuie citit si poemul liminar al volumului, Testament. Arghezi introduce aici imaginea poetului-artizan, cel care “framanta” mii de saptamani cuvintele si le preschimba “in versuri si-n icoane”. Poetica argheziana se bazeaza pe intrepatrunderea “slovei de foc” si a “slovei faurite”, pe o sinteza de inspiratie si mestesug. Inteleasa ca “ucenicie si mucenicie continua”, facerea poeziei reprezinta, pentru Arghezi, altoirea imanentului cu transcendentul, un act sacramental, ascuns si inexprimabil precum Dumnezeu insusi: “O Povestire care mi-a placut neinchipuit de mult - marturiseste scriitorul -, e nasterea lui Iisus din fecioara nenuntita si Dumnezeu. In venirea miraculoasa a Fiului pe lume am gasit documentul starii civile literare” (Dintr-un foisor).

Poemele mai sus citate dovedesc faptul ca scriitorul avea orgoliul originalitatii, al lirismului novator in planul emotiei si al expresiei. Acestuia i se opune insa un adevarat cult al trecutului, prin care vremurile primordiale sunt regasite periodic in memoria ancestrala a poetului si traite ca un prezent mitic (Ruga de vecernie, Arheologie). Arghezi se vede ca fiind reprezentantul direct al inaintasilor, pana si cartea sa reprezentand o treapta pe suisul istoriei (Testament).

Filonul traditionalist se instituie, asadar, ca o permanenta a operei, fapt remarcat in mod deosebit de criticul Serban Cioculescu: “Cateva din cele mai frumoase poezii argheziene, menite a-i asigura clasicitatea in cadrul literaturii nationale, dau glas puternic unor valori traditionale: sentimentul continuitatii, constiinta ancestrala, legatura cu orizonturile originare, cultul pamantului, slavirea trecutului, elogiul muncii campenesti si al taranului” (Introducere in poezia lui Tudor Arghezi).

E vorba, desigur, de impresionantele poeme: Belsug, Plugule, Inscriptie pe o casa de tara, in care evocarea trecutului dobandeste o aura sacral-iconografica.


Tag-uri: tudor arghezi, cuvant, opera



Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 07 January '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :