Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai de seamă prozatori din literatura română care a abordat o diversitate de specii literare: schiţa, povestirea sau romanul.
Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acţiune complexă şi complicată, ce se desfăşoară pe mai multe planuri narative, cu conflicte puternice şi cu numeroase personaje, oferind o imagine amplă şi profundă a vieţii.
Deşi de mai mică întindere decât alte opere similare ale lui Sadoveanu "Baltagul" are toate notele caracteristice acestei specii.

Ca în orice opera epica, autorul isi exprima indirect sentimentele de admiraţie fata de însuşirile alese ale eroinei prin intermediul acţiunii, relatând o serie de întâmplări şi punând-o în relaţie cu alte personaj e. Autorul narează la persoana a III-a singular, ceea ce dovedeşte obiectivitatea sa. Fiind un roman, acţiunea cunoaşte o mare mobilitate în timp şi spaţiu, derulându-se de toamna, când Nechifor Lipan pleacă la Dorna după oi, până primăvara, când Victoria îi descoperă trupul neînsufleţit. Locul unde se desfăşoară acţiunea este vast şi cuprinde ţinuturi de munte de la Măgura Tarcaului, zona Dornelor şi a Bistriţei, până în cele de câmpie, la Cristeşti, în bălţile Jijiei.

Acţiunea este complexă şi se întinde pe parcursul a şaisprezecea capitole în care sunt narate, în esenţă, acţiunile Victoriei Lipan în căutarea şi cunoaşterea adevărului despre soţul ei plecat de mult timp de acasă şi de a împlini dreptatea, prin pedepsirea vinovaţilor. Acţiunea este lineara, dar exista mai multe planuri narative:
Unul retrospectiv în care Victoria rememorează întâmplări ale vieţii de familie şi altele, prezentate în desfăşurarea lor, care relatează despre oile şi ciobanul din bălţile Jijiei, întâmplările eroinei cu preotul şi cu baba Moranda, drumul la mănăstirea Bistriţa şi Piatra Neamţ, pregătirile pentru drum, căutările finalizate cu aflarea adevărului şi pedepsirea ucigaşilor.

Specific romanului este şi conflictul intern al eroinei , ilustrat prin zbuciumul sufletesc, în care se manifesta un drum lăuntric sinuos, un labirint interior , de la nelinişte la adevăr.

Romanul se deschide cu o legendă, pe care o spunea Lipan la cumetrii şi nunţi din care reies trăsăturile de caracter ale muntenilor.

Cele şaisprezece capitole ale romanului sunt structurate în trei părţi şi în momente ale subiectului. Partea întâi capitolele (I – VI), cuprinde expoziţiunea şi intriga. Neliniştită ca soţul său, care plecase după oi la Dorna, întârzie, Victoria cere sfatul preotului, merge la baba Moranda vrăjitoarea satului. Din cauza viselor şi semnelor rău-prevestitoare este convinsă că i s-a întâmplat ceva rău şi se hotărăşte să plece în căutarea lui împreună cu fiul sau Gheorghiţă. Partea a II-a capitolele (VII–XIII) constituie desfăşurarea acţiunii si urmăreşte drumul străbătut de cei doi spre Dorna. Trec prin: Călugăreni, Farcaşa, Cruci, Dorna, Sabaşa, Suha.

Între Sabaşa si Suha va descoperi intr-o râpă, cu ajutorul câinelui lui Lipan, Lupe, rămăşiţele soţului sau. Partea a III-a , capitolele (XIV – XVI), cuprind punctul culminant si deznodământul.

La praznic Victoria ii invita pe cei doi presupuşi ucigaşi: Ilie Cutui si Calistrat Bogza dar si autorităţile. Ea recunoaşte uciderea lui Lipan, determinându-l pe Bogza să-şi iasă din fire. Acesta va pieri lovit de Gheorghiţă cu baltagul, iar Cutui va recunoaşte vina. După înfăptuirea dreptăţii, viaţa îşi va urma cursul firesc.

O alta trăsătură a romanului este numărul mare de personaje: principale (Victoria, Nechifor, Gheorghiţă), secundare (Minodora , baba Moranda, Bogza, Cutui, etc) sau episodice (moş Pricop, funcţionarii de la prefectura).

Victoria, personajul principal întruneşte calităţile muntenilor: cultul pentru adevăr si dreptate, respectarea datinilor.

Gheorghiţă străbate un drum al iniţieri către formarea lui ca bărbat, de la adolescenta, la maturitate, personalitatea realizându-se la scoală vieţii sub îndrumarea Victoriei.

Modul predominant de expunere este naraţiunea, dar ea se combina cu descrierea, cu dialogul si cu monologul interior, prin care scriitorul pune in lumina însuşirile personajelor, zbuciumul lor sufletesc.

Prin intermediul acţiunii si al personajelor, Sadoveanu oferă imaginea ampla a vieţii patriarhale a oamenilor de la munte, unde obiceiurile si tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie.

Prin caracterul epic, acţiunea complexa , existenta unui număr mare de personaje si prezenta unei imagini ample si profunde a vieţii, "Baltagul" este un roman.

---

Tag-uri: baltagul, mihail sadoveanu, roman

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 October '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---