"Prim gura sa vorbeşte un singur om, simbolizând o societate arhaică, dar, spre deosebire de Eminescu, societatea aceasta este analizată în toate instituţiile ei." G. Călinescu

Fiu al pământului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu a fost un scriitor deosebit de prolific, lăsând posterităţii o operă monumentală care se întinde pe o jumătate de secol.

Garabet Ibrăileanu concluziona încă din 1923 că "literatura domnului Sadoveanu are amploarea unei întregi literaturi, a literaturii întregi a unui popor, ca şi cea populară".
Iar mai târziu, George Călinescu aprecia că "esenţa operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate, în grandoare".

La astfel de concluzii au ajuns toţi specialiştii din diferite generaţii care au studiat opera lui.

Scriitorul însuşi a fost asemuit de numeroase ori cu un uriaş sau cu o putere a naturii ce te reţine prin vigoarea, intensitatea şi dimensiunea ei (Al. Oprea), un adevărat "Ceahlău" al literaturii. Opera sadoveniană, privită în întregul ei, xuprinde oameni din toate straturile sociale şi din toate zonele geografice ale ţării. Pescari, vânători, oieri, prisăcari, plugari, haiduci, boieri, răzeşi, mici slujbaşi sunt elemente constitutive ale naturii în care îşi proiectează durerile, pasiunile, bucuriile, dorinţele, tristeţile.
Temele operei sadoveniene sondează "experienţa artei populare şi a celei culte, ele se repetă în variante" (G. Călinescu).

In primul rând scriitorul se opreşte asupra vieţii satului românesc (şi ca reflex al sămănătorismului şi al poporanismului epocii), rămânând credincios ideii mărturisite de scriitor: "Ţăranul a fost principalul meu erou".
După Ion Creangă şi Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu a îmbogăţit substanţial tradiţia prozei de inspiraţie rurală.

In povestirile inspirate din lumea satului, ţăranul păstrător al unei lumi vechi, arhaice şi patriarhale, este în conflict cu elementul civilizaţiei moderne, cu oficialităţile statului la ţară. Eroii sadovenieni sunt oameni cu o anumită structură sufletească, oameni blajini şi înţelepţi, cu un acut simţ al dreptăţii şi al libertăţii, apărători ai unor principii etice fundamentale statornicite din vremuri imemoriale. G. Călinescu observă "mişcările regresive" ale literaturii sadoveniene, fuga scriitorului de aglomerarea umană.

Răbdători în suferinţă, ţăranii lui Sadoveanu/ ţin tainic ascuns în sufletul lor dureri nestinse şi fie se retrag în mijlocul naturii, fugind de forţele ostile, fie răbufnesc cu violenţă, împlinindu-şî dreptatea şi menţinând nealterat sentimentul demnităţii umane.
Adevărul, dreptatea, demnitatea, iubirea pătimaşă alcătuiesc universul sufletului ţărănesc pe care-l întâlnim în povestiri dramatice ca: în drum spre Hârlău, Bordeienii, Păcat boieresc, O umbră, Hoţul, O poveste de demult cuprinse în volumele Dureri înăbuşite, Povestiri (1904), O istorie de demult, Amintirile Căprarului Gheorghiţă, Istorisiri vechi şi nouă.

Eroii lui Sadoveanu trăiesc puternic sentimentul iubirii. Durerile nestinse, "cântecul de dragoste", "boala" din iubire, resemnarea sunt cuprinse în adevărate balade de dragoste şi vitejie în care adie poezia sufletului simplu, ţărănesc, de o mare frumuseţe (Vremuri de bejenie, Cozma Răcoare, Haia Sanis, Bulboana lui Vălinaş) ş.a.

Lumea de altădată, din vechimea poporului român, cu aşezările şi sufletul ei, e reconstituită din negura depărtărilor în volumul de povestiri Hanu-Ancuţei, "capodopera idilicului jovial şi a subtilităţii barbare" (G. Călinescu).
Hanul, moara, crâşma, iarmarocul sunt specifice literaturii sadoveniene. Aici, personajele lui Sadoveanu retrăiesc întâmplări de demult, vocaţia lor adevărată fiind plăcerea vorbei, confesiunea.

In ceea ce priveşte romanele lui Sadoveanu, G. Călinescu le clasifică astfel: romane ale regresiunii, cu intrigă lirică (Apa morţilor); romane patetice, cu intrigă instinctuală (Haia Sanis); romanul mişcărilor milenare, cu intrigă antropologică (Baltagul); romanul nemişcării milenare, cu intrigă mitologică (Nopţile de Sânziene).

Iubirea şi admiraţia pentru ţăranul român apar în Baltagul, roman ce propune un model uman de neuitat, este întruchipat prin Vitoria Lipan, figură reprezentativă pentru oamenii de la munte, păstrători ai unei vieţi arhaice.

Spaţiul închis al oraşului de provincie, târgul inert care distruge sufletul omenesc este sensibil cuprins în povestiri, romane ca: Floare ofilită, însemnările lui Neculai Manea, Apa morţilor (ecouri din literatura lui Cehov, Flaubert, Turgheniev).

Mihail Sadoveanu este creatorul romanului de evocare istorică. Scriitorul asociază trecutului natura, folclorul şi filosofia populară, care se constituie în permanenţe ale fundalului istoric.

El reconstituie perioada de glorie şi prosperitate de sub domnia lui Ştefan cel Mare - epocă de rezistenţă la invazia otomană (Fraţii Jderi); decăderea jalnică a ţării în timpul Ducăi-Vodă (Zodia Racului sau Vremea Ducai-Vodă, secolul al XVII-lea); Nicoară Potcoavă (1972).

Considerat un mare poet al naturii (G. Călinescu), prin întreaga sa literatură dezvăluie frumuseţea şi armonia peisajului natural românesc, comuniunea adâncă a omului cu natura.

Creând epopeea naţională, prin opera sa monumentală, Mihail Sadoveanu este o conştiinţă eternă a neamului românesc.

---

Tag-uri: mihail sadoveanu, opera literara, geniu

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---