La sfârşitul secolului al XVIII-lea vechiul regim din Franţa a intrat intr-o criza profunda. Societatea vechiului regim se caracteriza prin împărţirea in cele trei stări sociale:
- Starea I- Clerul;
- Starea II- Nobilimea;
Aceste stări privilegiate erau scutite de la plata impozitelor, ai căror reprezentanţi ocupau funcţii importante in stat si armata.
- Starea III - Orăşenimea si Burghezimea care dorea un rol mai important in conducerea statului pentru a-şi promova propriile interese după modelul oferit de Anglia.

Nemulţumirea ţărănimii si a lucrătorilor salariaţi fata de condiţiile de viaţa precara, de creste a preturilor si de menţinerea unor obligaţii feudale, reprezintă o alta cauza a revoluţiei franceze. La toate acestea s-a adăugat si o cri za financiara acuta, încât statul francez era in pragul falimentului.

Pentru a scoate tara din impas regele Ludovic al XVI- lea (1774- 1799) a convocat la 5 Mai, 1789 Adunarea Stărilor Generale. Regele considera ca rolul Adunării era de a fixa impozitele fara a pune in discuţie prerogativele regale. In fata acestei atitudini reprezentanţii stării a III-a se constituie, la 17 Ianuarie 1789 intr-o Adunare Naţională.

Deoarece regele ameninţa cu dizolvarea Adunării Naţionale, populaţia Parisului a cucerit si demolat fortăreaţa Bastilia la 14 Iulie 1789. La 4 august 1789 Adunarea Naţională a decretat abolirea privilegiilor feudale iar la 26 august a adoptat "Declaraţia Drepturilor omului si ale cetăţeanului".
Organizarea Franţei moderne a fost desăvârşita prin Constitutia din septembrie 1791 care impunea suveranitatea naţiunii si principiul separării in stat din aceasta rezulta monarhia constituţionala.

Revolutia Radicala

Declanşarea revoluţiei a trezit interesul oamenilor pentru dezbaterile politice. Acestea aveau loc in cluburi, dintre cele mai importante erau: "Clubul iacobinilor - radical" si "Clubul girondinilor - moderaţi". Prin declaraţia de război adresata Austriei la 20. aprilie. 1792 a izbucnit conflictul cu monarhii feudali europeni, care vedeau in revoluţia franceza un pericol pentru propria stăpânire absoluta. Armatele austrice si prusace au invadat teritoriul Franţei, acesata fiind salvata de invazia străina in urma victoriei de la Valmy din 20. septembrie. 1792.

Ludovic al XVI-lea a trădat întrucât dorea să-şi recapete puterea ştirbita prin constituţia din 1791. Drept urmare a fost suspendat din funcţiile sale, judecat si condamnat la moarte de Convenţia Naţională, Franţa fiind proclamata republica la 21. septembrie. 1792. Situaţia Franţei revoluţionara rămânea in continuare dificila deoarece:
-întreaga Europa s-a coalizat împotriva Franţei după executarea regelui (1793);
- s-a declanşat o revolta ţărăneasca anterevoluţionara in regiunea Vandee.
- s-a acutizat criza economica.

In aceste condiţii girondinii - moderaţi, au fost înlăturaţi de la putere instaurându-se guvernarea iacobina (1793- 1794) care:
- a impus teroarea revoluţionară;
- a decretat mobilizarea generala;
- a impus calendarul republican si sistemul metric;
- a desfiinţat sclavia in coloni;
- a înlocuit religia crestina cu cultul "Raţiunii si cel al Fiinţei Supreme";

In vara anului 1794 iacobinii au fost înlăturaţi de la putere, in Franţa instaurându-se Directoratul (1795- 1799) care:
- a restrâns, prin Constituţia anului trei drepturile categoriilor sociale sărace;
- a stabilit ca putere executivaa sa fie deţinută de Consiliul Directorilor alcătuit din cinci membri;
- a obţinut pe plan extern succese militare in Italia (1796- 1797) si Egipt 1798;

Deteriorându-se situaţia economica a ţării, Napoleon Bonaparte, generalul victorios in Italia si Egipt.

---

Tag-uri: referat, revolutie, politica, socitate

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 30 November '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---