Pentru ca emoţia să nu se transforme în teamă — care nu este cu nimic justificată — gravida trebuie să cunoască câteva amănunte despre acest act firesc care este naşterea. în acest fel, gravida va colabora activ cu moaşa şi medicul la buna desfăşurare a naşterii.

Factorii care determină declanşarea naşterii sunt multipli, de natură hormonală şi nervoasă. Travaliul sau naşterea are două perioade principale:

1) de dilataţie a colului uterin;

2) de expulzie a fătului. înainte de a se declanşa, naşterea manifestă semne premergătoare, ca de exemplu: fundul uterului coboară, fapt care dă femeii o senzaţie de uşurare în respiraţie; micţiunile (urinările) devin mai frecvente, iar contracţiile uterine, nedureroase în timpul sarcinii, sunt mai puternice, unele din ele devenind dureroase.

Cu 12—24 de ore înainte de naştere, gravida elimină prin vagin o secreţie serosangvinolentă, care este dopul gelatinos al colului uterin.

Începutul naşterii se manifestă prin contracţii uterine care sunt dureroase, intermitente şi energice. Sediul durerii este în regiunea lombară şi în partea inferioară a abdomenului. Contracţiile uterine, la început la 15 —20 de minute şi cu durată de 20 de secunde, devin apoi din ce în ce mai frecvente, repetându-se spre sfârşitul naşterii la 2 —3 minute şi durând 40 —50 de secunde.

Ca urmare a contracţiilor, colul uterin se dilată. Perioada de dilataţie durează la prima naştere 12 —14 ore, iar la următoarele naşteri mai puţin. Concomitent cu dilatarea orificiului uterin are loc ruperea „pungii apelor", iar fătul este împins în jos şi trecut prin strâmtoarea superioară în bazinul mic. Acest timp al naşterii se numeşte angajare.

Trecerea fătului prin bazinul mic se numeşte coborâre, iar ieşirea prin orificiul vulvo-vaginal se numeşte degajare. Aceştia sunt cei trei timpi principali ai naşterii.

In naşterea normală asistenţa constă în supravegherea desfăşurării contracţiilor uterine, calmarea acestora când devin prea intense sau stimularea lor când sunt prea slabe, ascultarea repetată a bătăilor inimii fătului.

În perioada de expulzie, care durează în medie 30 de minute, gravida este aşezată pe masa de naştere, regiunea ano-vulvară este dezinfectată cu tinctură de iod, picioarele şi abdomenul acoperite cu câmpuri sterile, iar moaşa sau medicul spălaţi steril, asistă naşterea. Asistenţa în momentul expulziei constă în dirijarea degajării craniului fetal şi a umerilor, astfel ca să nu survină rupturi de vagin şi perineu.

Uneori este necesară secţionarea perineului pentru a se uşura naşterea fătului şi a evita ruperea. După naştere, plaga perineală este suturată chirurgical evitându-se în felul acesta apariţia ulterioară a prolapsului uterin. După scoaterea fătului se secţionează cordonul între două pense şi apoi se leagă. Se picură apoi 3—4 picături de protargol în ochii copilului şi în fanta vulvară a fetiţelor, pentru profilaxia infecţiilor gonococice.

Copilul este pansat la ombilic, cântărit, înfăşat şi dus la secţia de nou-născuţi a maternităţii. După 20—30 de minute de la expulzia fătului, placenta se desprinde de pe suprafaţa uterului, dezlipire însoţită de o eliminare de sânge prin vagin şi apoi este expulzată.

Cu aceasta, in mod normal, naşterea este terminată. Mama cade într-un somn adânc, odihnitor, care durează câteva ore.

Sursa Imaginii - .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: fat, vagin, perineu

---

Categorie: Lumea Femeilor  - ( Lumea Femeilor - Archiva)

Data Adaugarii: 20 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---