FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 2,591
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Materialele folosite la lucrarile de zidarie si tencuieli

Tag-uri Populare


casa   gospodarie   depanare   raparatii   scule   curent   reparatii   energie   aparate   lemn   frumusete   femei   dragoste   sanatate   tinerete   ingrijire   sex   atractie   relatie   flirt   seductie   iubire   limbajul trupului   dragostea   sfat   echilibru   orgasm   placere   cucerire   talent   traditie   domina   strategii   cuie   gust   lamaie  

All Tags

Famous Forum

 

Materialele folosite la lucrarile de zidarie si tencuieli

 Q:   Intreaba despre Materialele folosite la lucrarile de zidarie si tencuieli       
Materialele folosite la lucrările de zidărie şi tencuieli se împart In două grupe şi anume : materiale de bază şi materiale auxiliare. Din prima grupă fac parte agregatele pentru mortare (nisip, pietriş etc.), lianţii (var, ciment, ipsos) şi materialele ceramice (cărămizi). Din a doua grupă fac parte materialele care intră în compoziţia mortarelor ca aditivi (întarzietori de priză), sau materiale necesare pentru executarea suporţilor de tencuieli (rabiţ, şipci etc.).
In continuare, se prezintă numai materialele care sunt necesare pentru reparaţii şi alte lucrări uşoare de zidărie şi tencuieli.

1 Nisipul

Nisipul este agregatul care se găseşte in prundisul rîurilor sau to cariere. De asemenea, se poate obţine prin măcinarea pietrei cu ajutorul conc asoarelor. Nisipul ca să fie bun pentru lucrările de zidărie sau tencuieli, trebuie să fie curat, să nu conţină pămant sau alte corpuri străine. Granulele de nisip trebuie să aibă dimensiunea maximă de 7 mm, lucru ce se poate realiza prin cernerea nisipului printr-un ciur de 7 mm.
De asemenea, nisipul trebuie să fie în stare uscată, respectiv să curgă cu uşurinţă printre degete. Este ştiut că, nisipul îşi măreşte mult volumul său o dată cu creşterea umidităţii, în comparaţie cu r.isipul în stare uscată. In cazul cand se foloseşte un nisip umed (infoiat), cantitatea de nisip care se pune la prepararea mortarului, in realitate este mai mică faţă de cantitatea pusă de ciment în corn poliţie, ceea ce face ca mortarul să fie prea bogat în ciment.

2. Lianţii

Lianţii sunt substanţe minerale sub formă de pulberi care, amestecate cu apă, îşi modifică starea fizică şi chimică, într-o formă de t»astă cleioasă care are proprietatea de a se întări cu timpul. Amestecată cu nisip, această pastă leagă granulele de nisip între ele, formand mortarul care se lipeşte de suprafaţa suport, în cazul execuţiei tencuielii, sau leagă cărămizile între ele, în cazul execuţiei unei zidării.
Pentru ca un liant să fie bun trebuie să se muleze uşor, să adere bine şi să nu prezinte variaţii mari după întărire, lucru ce ar putea afecta stabilitatea elementului de construcţie.

Dintre lianţi, în mod frecvent, la prepararea mortarelor pentru zidarie sau tencuieli se foloseşte varul, cimentul sau ipsosul.

a. Varul.

Varul se prezintă sub formă de var slab, de culoare alb-cenuşiu, obţinut din piatră de var, care conţine în afară de calcar
alte materii prime, precum şi sub formă de var gras, de culoare albă, obţinut din piatră de var curată.

Prin arderea în cuptoare la temperaturi ridicate (850—900 °C), piatra de var se descompune în oxid de calciu, care este varul ars (varul nestins) şi în bioxid de carbon. Varul ars, amestecat cu apă, se stinge transformandu-se în var pastă (var stins). Stingerea varului. Im cantităţi mai mari se face în varniţe, după care se depozitează în gropi, acoperit cu un strat de nisip, pentru a-l feri de uscare.
Varul hidraulic se obţine prin arderea marnei calcaroase, care are în conţinutul său materii argiloase ; după ardere varul hidraulic se prezintă sub formă de bulgări. Pentru a putea fi folosit, varul hidraulic se stinge cu o cantitate mică de apă, obţinandu-se o pastă care are proprietatea de o se întări şi sub apă.

b. Cimentul.

Cimentul se obţine prin măcinarea fină a clinchemlui, care este un produs sub formă de granule, rezultat din arderea la temperaturi înalte (circa 1400°C) a unui amestec de argile, marneci calcare.
Cimentul amestecat cu apă formează o pastă, care face priză (se incheagă), după circa o oră de la amestecare şi se întăreşte treptat pe o durată de mai multe zile, în care timp rezistenţa la compresiune a cimentului creşte.
O caracteristică de bază a cimentului o constituie rezistenţa de rupere la compresiune, cunoscută sub numele de marea cimentului, cu cat ea este mai mare, cu atat calitatea cimentului este mai bună

In comerţ cimentul se găseşte sub diferite sorturi, care se deosebesc prin materialele care se adaugă la măcinarea fină a clincherului, ca de exemplu, cimentul portland care are un adaos de zgură granulată şi cimentul metalurgic care are un adaos de zgură granulată si cenuşă de termocentrale.

Cimentul, ca să fie bun pentru prepararea mortarelor şi a toanelor, trebuie să indeplinească o serie de condiţii înainte de a fi folosit. Astfel, cimentul trebuie să aibă o stare de conservare bună, uscată, respectiv nu trebuie ţinut la umezeală, deoarece se poate altera cu uşurinţă şi poate să înceapă priza, apoi întărirea cimentului înainte de folosire. Acest lucru se poate constata prin formarea unor gogoloşi şi bulgări în masa cimentului.

Timpul de priză a cimentului amestecat cu apă — pentru a fi da bună calitate — trebuie să fie astfel încat să corespundă unul inceput de priză de cel puţin o oră de la preparare şi a unui sfarşit de priză nu mai devreme de 10 ore. Această condiţie de calitate se poate verifica cu ajutorul unui briceag ; în momentul în care urma lăsată de briceag într-o turlă de ciment nu mai dispare, înseamnă că a început priza, iar dacă briceagul tras pe turtă, fără apăsare, nu lasă urmă înseamnă că s-a sfirşit priza.

O altă condiţie de calitate constă în aceea că, după întărire, turta de ciment trebuie să aibă un volum constant, respectiv nu trebuie să aibă o contracţie mare la uscare şi nici să se umfle, pentru ca să nu apară deformări sau crăpături.

c. Ipsosul.

Ipsosul se obţine prin arderea în cuptoare a pietrei de gips la o temperatură de 300 °C şi printr-o măcinare fină după ardere.
Ipsosul se găseşte în comerţ sub diverse sorturi, cum este ipsosul pentru construcţii care se foloseşte la prepararea mortarului de ipsos şi ipsosul de modelat (ipsosul alabastru) care se foloseşte la confecţionarea de tipare şi de piese decorative. Ipsosul de construcţie amestecat cu apă începe să facă priză după cel puţin 3 min. şi se întăreşte după maximum 30 min. Pentru mărirea timpului de priză se pot întrebuinţa diverşi întîrzictori de priză, care au la bază clei de oase sau făină de castane.


Tag-uri: gospodarie, casa, depanare, raparatii, scule



Categorie: Lumea Barbatilor  - ( Lumea Barbatilor - Archiva)

Data Adaugarii: 06 February '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :