Intre dramele derulate pe scena satului ardelean,una aparte este aceea a lui Vasile Baciu, om cu atare, care este surprinde initial in ipostaza de stapan al propriului destin. Prosesor al unei mosii intinse, al unei gospodarii faloase, Vasile Baciu se afla in momentul de apogeu al existentei sale, moment in care incepe destinul.

Biografia lui este reconstituita sumar de autor, in etapele esentiale. Urmarind-o, observam ca Vasile Baciu este in esenta ''un Ion'' care si-a atins scopul. Pamanturile le obtinuse prin casatoria cu o fata urata, dar bogata. Suficient de istet, intelege ca sotia lui e legatura cu pamanturile pe care le iubeste si care ii asigura locul printre oamenii respectati ai satului. Instarit, Baciu agoniseste trepta tot mai mult. Sufleteste el este inca sa rac, mai ales ca dupa moartea sotiei ii ramasese doar Ana, asupra careia imprastie prea rar mangaieri si prea des ocari. Patima bauturi si batranetea ii mai atenueaza forta de munca, fara sa-i domoleasca insa dorinta de a-s pastra intacta mosia, pe care o iubeste mai presus de Ana.

In spiritul traditional al satului, dar si din dorinta de a nu fii nevoit sa dea din pamantul sau, el planueste casatoria Anei cu George Bulbuc, flacau instarit si fara pretenti mari de zestre. Retinerea fetei, indragostita de ''sarantocul'' Ion, provoaca nemultumirea lui Baciu, care isi simte averea amenintata. In sufletul lui prinde radacini o cumplita ura fata de Ion, pe care si-o astampara uneori prin bataile aplicate Anei.

Prima lui aparitie in romaneste respingatoare: ''sosi....lalaind un cantec de betie, cu palaria intr-o ureche, cu ochii inrositi si tulburati de bautura''. Prada unui conflict interior, ''dadea intruna din maini, parca s-ar fii sfadit cu un dusman inchipuit''.
Nemultumirea si surprinderea ca fata lui se impotriveste casatoriei planuite ia forma unei amenintari directe, ''cu dansul (George Bulbuc) ai sa-mi cununi fata dumneata, macar de-as sti ca are sa-i crape inima dintr-insa''.

Dorinta de a-si recapata pamanturile il dezumanizeaza complet. Preotul Belciug il aprostofeaza, ''Ba sa-ti fie rusine mai omule, sa mai umbli dupa avere, cand vad ca ai ajuns de rasul satului cu betiile''. Decaderea morala a lui Vasile Baciu este determinata de despartirea de pamanturi, el fiind ca si Ion o fire patimasa care nu poate exista fara ''a avea''.
Fundamentala in caracterizarea sa este surprinderea gesturilor, a reactilor organice si a nuantelor vocii in fiecare intalnire cu Ion, a carui prezenta activeaza latura brutala a fiintei sale.

Nici in final, dupa moartea ginerului, pamantul nu-i va reveni, acesta intrand in posesia bisericii, ca unica forma de a-l elibera de blestemul care l-a facut cauza a atator tragedii.

---

Tag-uri: roman, caracterizare

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---