Basmul este o lume minunată, un teritoriu de visare şi de speranţă, de aspiraţie şi iarăşi de speranţă, de luptă, cumplită, cel mai adesea, împotriva a tot ceea ce este urât şi rău în viaţă, şi de izbândă. Basmul este un mod de a concepe existenţa în aşa fel, încât zarea ei să se acopere, tot mai mult, de lumină, dându-ţi curajul să trăieşti, luptându-te şi nădăjduind mereu în mai bine .

Termenul (derivat din cuvântul basni, aparţinând limbii slave vechi şi însemnând născocire, scornire) defineşte o specie a epicii populare (de regulă în proză) şi a celei culte, cu răspândire mondială, în care se narează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare (feţi-frumoşi, zâne, animale năzdrăvane etc), aflate în luptă cu f orţe nefaste ale naturii sau ale societăţii, simbolizate prin balauri, zmei, vrăjitoare ş.a., pe care reuşesc să le învingă, în cele din urmă. George Călinescu numea basmul o "oglindire a vieţii în moduri fabuloase".

Basmul trebuie delimitat de poveste (care este mai "realistă"), de legendă (care urmăreşte explicarea unor fenomene naturale sau istorice), de snoavă (scurtă naraţiune anecdotică).

Dintre trăsăturile caracteristice basmului, menţionăm;

- o acţiune amplă, care cunoaşte numeroase etape de evoluţie şi care foloseşte - drept modalităţi de exprimare - naraţiunea împletită cu dialogul şi descrierea; faptele prezentate ţin, pe de o parte, de orizontul realului, pe de alta, de cel al miraculosului;

- întreaga lume a basmului se structurează pe un conflict care, în esenţă, angajează o confruntare, "pe viaţă şi pe moarte", între două forţe cu valoare simbolică: Binele. şi Răul; deznodământul, în basme, aduce, totdeauna, triumful Binelui, faptul fiind semnificativ pentru acele speranţe ale omului de a izbândi, în aspiraţiile (dorinţele) lui fundamentale, cel puţin în această lume imaginară, creata de el, lume care anticipează, în credinţa fiinţei umane, pe reală; ("Când doarme plugul pe rotile,/ în pacea serilor toamnă,/ La voi coboară Cosânzeana,/ A visurilor noastre doamnă./ Vin crai cu argintate coifuri/ Şi-n aur zânele. bălaie:/ Atâta strălucire-ncape/ în bietul bordeiaş de paie " - va exclama Octavian Goga, în poezia Plugarii, pentru evidenţia contrastul dintre sărăcia materială a truditorilui pământului şi marea capacitate de imaginare a acestor oameni, de proiectare a dorinţelor, a aspiraţiilor lor într-un orizont închipuit, senin, luminos, în care orice se poate împlini);

- personajele - cele mai multe cu însuşiri fantastice -, au semnificaţie simbolică (deci nu sunt per soi obişnuite, propriu-zise) şi se grupează în două categorii absolut distincte, reprezentând: unele - binele, altele - răul, în proiectarea şi în desfăşurarea faptelor lor, se foloseşti mai ales hiperbola, exagerarea;

În ceea ce priveşte structura şi compoziţia, basmul foloseşte o serie de formule specifice:

a) - de început: "A fost odată ca niciodată"; "Amu, cică un împărat..,"—etc, care au rolul de a desprinde parcă pe ascultător (basmele se spun, de obicei şi, deci, se ascultă) de lumea reală şi de a-1 propulsa pe "cărările" ace lei lumi închipuite, miraculoase;

b) - de mijloc (mediane): "Şi-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este"; "Şi se luptară/ şi se luptară/ zi de
vară/ până-n seară"; "Şi merseră, şi merseră"; acestea, ca şi altele, având menirea să împingă înainte acţiunea, stimulând, totodată, atenţia ascultătorului;

c) - de sfârşit (încheiere): "Şi eu încălecai pe-o şa, şi vă spusei povestea-aşa /şi vă povestii dumneavoastră aşa"; sau: "'Ncălecai p-un mărăcine,/ să m-asculte orişicine" - formule care vin să risipească parcă vraja închipuirilor, reconectând ascultătorul la impulsurile lumii reale.

Sunt folosite, de asemenea, alte elemente cu vădita încărcătură simbolică - cifra trei, de pildă: în basme sunt, de obicei, trei feciori ori trei fete de împărat, trei zmei, trei zmeoaice; încercările, în lupte, se fac de trei ori; pentru metamorfozare (schimbare, transformare) unele personaje se dau de trei ori peste cap... etc.

Basmele populare româneşti relevă o uimitoare bogăţie şi originalitate, cercetătorii inventariind până acum peste cinci sute de tipuri, din care cam jumătate nu apar în clasificările internaţionale.

Unele dintre cele mai cunoscute basme ale literaturii noastre populare au fost culese, repovestite şi publicate de Petre Ispirescu, în volume care s-au numit Legendele şi basmele românilor (primul a apărut în 1872), Legendele sau basmele românilor ori Basmele românilor (Barbu Ştefănescu-Delavraricea vedea în Petre Ispirescu nu un simplu culegător de folclor, ci un adevărat şi talentat scriitor).

Stimulaţi de această specie, de o excepţională vitalitate, a literaturii populare, numeroşi scriitori au creat şi ei basme, între cele mai valoroase şi mai cunoscute fiind cele ale lui Perrault, Andersen, Tolstoi, iar în cultura noastră -' ale lui Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale, Delavrancea, Sadoveanu etc.

Basmul Greuceanu a fost cules şi publicat de Petre Ispirescu.

Construit pe aceeaşi coordonată generală şi esenţială a societăţii umane - raportul dintre Bine şi Rău - basmul antrenează în ţesătura sa epică o serie de fapte care ţin, pe de o parte, de dimensiunea reală, pe de alta, de cea fantastică.

În expoziţiunea subiectului se precizează că pe vremea împăratului Roşu, "nişte zmei furaseră soarele şi luna de pe cer", faptul se constituie în intriga din care se declanşează întregul demers narativ. împăratul trimite "oameni prin toate ţările şi răvaşe prin oraşe, ca să dea în ştire tuturor că oricine se va găsi să scoată soarele şi luna de la zmei, acela va lua pe fie-sa de nevastă şi încă şi jumătate din împărăţia lui". Se menţionează, în acelaşi timp,, un element de natură să tensioneze acţiunea de la început: "iar cine va umbla şi nu va izbândi nimic, acela să ştie că i se va tăia capul".

După încercările, nereuşite, ale multor voinici, care "se poticăliseră, semeţindu-se cu uşurinţă că vor scoate la cap o asemenea însărcinare" ( - "vezi că nu toate muştele fac miere" - îşi strecoară ironia "băsmuitorul"), apare, la cui tea împăratului, Greuceanu - "un viteaz ce se afla pe vremea aceea".

Cel ce va întruchipa, în mod excepţional, trăsăturile din sfera de semnificaţii şi concretizări ale binelui îţi arată, mai întâi, omenia, rugându-l pe împărat (şi înduplecându-1, până la urmă) "să lase viaţa celor ce au avui curajul să lupte cu zmeii" şi legându-se, totodată, "să-si încerce şi el norocul", nu atât pentru răsplata ce-l aşteaptă în cazul în care va izbândi, cât mai ales spre a-i pedepsi pe cei ce săvârşiseră o asemenea faptă împotriva oamenilor (fără soare - simbol al vieţii şi al luminii cunoaşterii, şi fără lună - simbol al liniştii, al păcii şi al poeziei, viaţa nu putea fi concepută)

Desfăşurarea acţiunii consemnează o suită de fapte, orânduite într-o gradaţie ascendentă:

a) Greuceanu porneşte, împreună cu fratele său bun, să-şi îndeplinească misiunea asumată. Astfel, "merse şi merse, cale lungă, depărtată, până ce ajunse la Faurul Pământului, cu care era frate de cruce" şi care, "fiind cel mai meşter de pe pământ, era şi năzdrăvan" După ce s-au sfătuit "trei zile şi trei nopţi", plănuind "ceea ce era de făcut", Greuceanu şi fratele său pornesc să-i caute pe zmei, iar Faurul-Pământului pregăteşte un chip al lui Greuceanu "numai şi numai din fier", pe care îl va ţine, "ziua şi noaptea, fără curmare, în foc",

b) Ajungând, după "cale lungă şi mai lungă", acolo unde drumul "se făcea cruci", Greuceanu şi fratele său se despart (după ce s-au îmbrăţişat şi au plâns "ca nişte copii"), stabilind un "cod" al semnelor după care să recunoască, în timp, dacă mai trăiesc sau nu;

c) Cel ce-i găseşte pe zmei este, fără îndoială, Greuceanu, care ajunge, în sfârşit, la casele lor, "aşezate unde-şi înţărcase dracul copiii". Ascultând de "năzdrăvăniile ce-1 învăţase Faurul-Pământului", viteazul "se dete de trei ori peste cap", făcându-se porumbel, apoi iarăşi, "de trei ori şi se făcu muscă" şi, intrând în "cămara zmeilor", află, de la zmeoaice, că aceştia erau plecaţi "la vânat în Codrul Verde" şi că de-acolo "aveau să se întoarcă: unul de cu seară, altul la miezul nopţii şi tartorul cel mare, despre ziuă".

d) Unul dintre momentele cele mai tensionate este acela în care se relatează lupta lui Greuceanu-de-Aur (cum îl numesc zmeoaicele) cu "tartorul cel bătrân", "tat-al zmeilor", după ce îi răpusese pe cei doi gineri ai acestuia.

"Sosi zmeul şi se luară la bătaie - spune basmul; în săbii se bătură ce se bătură şi se rupseră săbiile; în suliţi se loviră ce se loviră şi se rupseră suliţele: apoi se luară ia luptă; se zguduiau unul pe altul, de se cutremura pământul... Aşa. luptă nici că s-a mai văzut. Şi se luptară, şi se luptară, până ce ajunse vremea de nămiezi, şi osteniră. ,"

Folosindu-se personificarea, în lupta lor intervine un corb, care-1 ajută pe Greuceanu, aducându-i "un cioc de apă dulce", deoarece acesta îi promisese "de mâncare trei leşuri de zmeu şi trei de cal".

Naraţiunea, întretăiată de dialog, este concentrată şi urcă permanent pe trepte de tensiune, până în momentul în care Greuceanu reuşeşte sâ-1 răpună pe zmeu, după ce aflase de la el unde se aflau ascunse soarele şi luna.

e) Deschizând, cu degetul mic de la mâna dreaptă a zmeului, uşa culei din Codrul Verde, Greuceanu ia "în mâna dreaptă soarele şi în mâna stângă luna, le aruncă pe cer şi se bucură cu bucurie mare". Sublinierea "bucuriei", făcută prin această construcţie specială (de tip popular) - un superlativ realizat prin repetare - marchează momentul îndeplinirii misiunii asumate.

Comentariul care urmează este semnificativ: "oamenii, când văzură iarăşi soarele şi luna pe cer, se veseliră şi lăudară pe Dumnezeu că a dat tărie lui Greuceanu de a izbândi împotriva împieliţaţilor vrăjmaşi ai omenirii". Menţiunea respectivă coboară astfel fantasticul la dimensiunile realului, care este avut tot timpul în vedere, de-a lungul întregului basm.

f) După ce se întâlneşte cu fratele său şi omoară pe cele două zmeoaice tinere (transformate într-un "păr cu roade" şi într-o "grădină înflorită şi răcoroasă", dovedind astfel, pe lângă vitejia arătată până acum, isteţime şi spirit de observaţie, Greuceanu scapă şi, de urmărirea "scorpiei de mumă a zmeoaicelor", care, până la urmă, piere, înghiţind chipul de fier înroşit, pregătit de Faurul-Pământului. Momentul este urmat de o mare veselie, care a durat, fără îndoială, ... "trei zile şi trei nopţi".

g) Drumul spre curtea împăratului Roşu este marcat şi el de peripeţii. Ca să încurce treburile, "îşi bagă coada",
de data aceasta, "un diavol şchiop" care, într-un moment de neatenţie, îi fură lui Greuceanu paloşul fermecat. în acest timp, la curtea împăratului, un sfetnic al acestuia (care-şi vânduse sufletul diavolului spre a obţine paloşul lui Greuceanu) este pe cale de a dobândi el "răsplata"': fata împăratului şi jumătate din împărăţie.

h) Redobândindu-şi paloşul (după ce-1 pedepseşte pe diavol), Greuceanu poate să facă dovada că el este cel ce-a eliberat soarele şi luna, făcând astfel să strălucească, în lumina lor, adevărul!

Generos, îl roagă pe împărat să lase viaţa sfetnicului viclean şi mincinos. împăratul se înduplecă, poruncindu-i acestuia, însă, "să piardă din împărăţia lui!"

Deznodământul impune triumful binelui. întregul zbucium se încheie cu "o nuntă d-alea împărăteştile" şi cu "veselii care ţinură trei săptămâni..."

Basmul Greuceanu are toate elementele şi trăsăturile caracteristice speciei din care face parte. Farmecul lui, ca şi al altor basme, este generat, printre altele, de: nobleţea mesajului pe care-1 transmite - acea izbândă a binelui împotriva răului; construirea unui discurs narativ în cadrul căruia gradaţia ascendentă a tensiunii, momentele de suspans, marea inventivitate a situaţiilor în care sunt puşi eroii etc. ţin treaz, în permanenţă, interesul ascultătorului sau al cititorului; expresivitatea deosebită a limbajului artistic în care se valorifică vorbirea populară, caracterizată, aproape la fiecare pas, de construcţii de mare plasticitate, de proverbe, zicători, construcţii ce pun în lumină înţelepciunea omului simplu, dar şi ironia cu care el vestejeşte tot ceea ce contravine idealului său de viaţă.

sursa imaginii - wikimedia.org

---

Tag-uri: ispirescu, poveste, fabulos

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 25 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---