Prestanţa sa, conferită atat de înţelepciunea şi de atitudinea sa la curte, rezervată şi politicoasă, de perfecta cunoaştere şi întrebuinţare a regulilor etichetei, cat şi de corectitudinea vestimentară (hainele îi erau întotdeauna potrivite cu împrejurarea), favorizată şi de înălţimea staturii sale (9,6 picioare, ceea ce echivalează cu 2,40 m), neobişnuită chiar şi printre chinezii din Shandong, unde înălţimea de doi metri era des întalnită, contribui la primirea, în 522 î.e.n., a unei sarcini diplomatice importante.

Este vorba de misiunea pe lingă Lao Zi , celebrul fondator al Daoismului, care locuia într-un alt stat, lntalnirea cu bătranul înţelept avu o înraurire deo sebită asupra lui Confucius, care dobandi de la Lao Zi cunoaşterea perfectă a vechilor obiceiuri chineze şi a ceremonialului născut din acestea. Pe de altă parte, cunoaşterea directă a învăţăturii lui Lao Zi contribui în foarte mare măsură la cristalizarea doctrinei confuciene, care apare ca o reacţie la Daoismul desprins de lumea materială, la refugiul în nonacţiune al adepţilor „bătranului maestru". întoarsă hotărat cu faţa spre oameni, spre problemele vieţii zilnice, doctrina lui Confucius, conservatoare, venind din interpretarea originală a tradiţiei, propovăduia salvarea politică si morală a societăţii chineze, destrămată de luptele mărunte dintre micile state, prin respectarea obiceiurilor, prin practicarea virtuţilor de echitate şi omenie.

In fond, doctrina lui Confucius, pe care a propovăduit-o atat în randurile elevilor săi (în număr de 3 000, din care 72 au devenit discipoli), cat şi cu diverse ocazii în îndelungi peregrinări, urmărea să confere slabilitate şi eficacitate sistemului social din vremea sa. Astfel, era împotriva violenţei, de sus şi de jos, pornind de la ideea eă un bun rezultat al muncii trebuia să satisfacă atat pe proprietarii pămanturilor şi ai celorlalte mijloace de producţie, cat şi pe producători. Proprietatea, ca şi masa producătorilor, trebuia exploatată şi nu stoarsă, iar oamenii, atat a vreme cat îşi îndeplineau corect obigaţiile ce decurgeau din poziţia lor socială şi îşi împlineau aptitudinile, erau demni de respect, de grijă pentru soarta lor, chiar de iubire.

Conceptul confucianist a dezvoltat astfel ideea omeniei, a iubirii de oameni (Ren), ce poate fi atinsă pe Calea fidelităţii (Zhongru Zhi Dao). Confucius şi-a fundamentat conceptul pe elementele înţelepciunii tradiţionale chinezeşti, pe necesitatea - şi ea exprimată din vechime - a netezirii căii colaborării între oameni, valorificand cugetări de tipul:"Ceea ce nu-ţi doreşti ţie să nu faci nici altuia", „Ceea ce doreşti să înf'ăptuieşti să fie întotdeauna folositor oamenilor". Doctrina sa propovăduia ameliorarea a tot ceea ce poate contribui la fericirea oamenilor şi distrugerea cauzelor nefericirii lor. Inspirarea din tradiţie este şi mai evidentă în modul în care Confucius vedea posibilă realizarea Ihnttlui, adică în limitele ceremonialului, ale obiceiurilor şi datinilor (Li).

Astfel, „prin stăpanirea de sine să renaştem vechile rituri, ceea ce nu este altceva decat Renul", iar „prin perfecţionarea de sine şi prin dezvoltarea forţelor tale cotidiene, să lupţi pană la moarte contra tiraniei violente de sus şi contra violenţei de jos". Urmand această cale, conducătorul împlineşte obligaţiile guvernării, iar supuşii sunt bine conduşi („Prinţul, prin învăţarea Căii, ajunge la iubirea de oameni, iar omul de rand, prin învăţarea Căii, este uşor de condus").

Transferand conceptul în sfera politicului, a văzut realizarea unei bune conduite prin împlinirea fără excepţie a tuturor; obligaţiilor ce decurg din funcţia deţinută, pe de o parte, iar, pe de alta, prin fixarea clară şi respectarea riguroasă a limitelor fiecărei funcţii în ierarhia politico-socială, care trebuia menţinută fără clintire. Astfel, „prinţul să fie (să se manifeste ca) prinţ, demnitarul să fie demnitar, tatăl să fie tată, iar fiul să fie fiu".

Trebuie remarcat faptul că în ciuda acestei poziţii tradiţionaliste, Confucius a pus sub semnul întrebării capacitatea oamenilor de a explica, prin religie, rosturile ascunse ale existenţei („Neputand stăpani treburile omeneşti, cum le-am putea stăpani pe cele demonice?"), cu toate că n-a respins cu hotărare idealismul mistic, din moment ce susţinea că „Acel care nu cunoaşte Destinul nu poate deveni stăpanitor". întâlnirea cu LaoZi şi unele succese obţinute prin aplicarea învăţăturii sale au făcut să-i crească prestigiul, caştigand autoritate în consiliul regal din Lu.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Filozofie  - ( Filozofie - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---