Printre preocupăile filozofilor din toate timpurile, problema libertăţii umane a ocupat un rol primordial. Noi ştiam ca intr-o ţară democratică oamenii sunt liberi, inseamna oare că ei pot face tot ceea ce doresc, că pot acţiona cum le place, fără sa ţină cont de nimic ce doresc, că pot acţiona cum le place, fără să ţină cont de nimic altceva decât de propriile plăceri şi interese? S-a admis că libertatea inseamnă a nu te supune altuia, supunându-te legii. E posibil oare sa fii in acelaşi timp liber şi supus legii? Oamenii nu trăiesc singuri ci impreuna cu ceilalţi, intr-o societate politică, intr-un stat, fiecare depinde de celălalt, intreţine relaţii cu el, relaţii uneori conflictu ale in care libertatea se confruntţ şi se neagă reciproc. In această situaţie nu se poate vorbi de libertate in afara respectării legii, normelor de convieţuire in societate.

Marele filozof Jean-Jacques Rousseau susţine ca liber este cel ce se supune numai legilor. Privită din această perspectivă, libertatea nu poate exista in concepţia lui Jean-Jacques Rousseau, de pildă decât in corelaţie cu justiţia, cu legile juridice. A fi liber in concepţia lui Rousseau nu inseamnă a face ce vrei, ci a nu te supune voinţei altuia. De asemenea nici stăpânul nu poate fi liber in virtutea faptului că , limitând libertatea celorlalţi este supus la rândul sau unei voinţe dezordonate. Aşadar nu există libertate acolo unde nu sunt legi sau unde o anumită persoană se situează deasupra legilor. De altfel nici in starea de natură omul nu poate fi liber decât datorita existenţei legii naturale care se adresează in mod egal tuturor. Rousseau se referă, totodată la libertatea popoarelor, afirmând ca un popor liber se supune conducătorilor nu ca o slugă stăpânului său, ci se supune in primul rând legilor statului. In concluzie un popor este liber in măsura in care guvernantii reprezinta cu adevărat organul legii şi nu anumite interese ale unor indivizi sau ale unor grupuri sociale.

Consider că concepţia lui Rousseau despre libertate este valabilă şi in zilele noastre chiar constituie un model pentru guvernanţii care se afla la conducerea destinelor ţării noastre. Dacă oamenii se nasc liberi şi egali in drepturi, ei nu se nasc liberi din punct de vedere biologic, istoric, social ci determinanţi. Slugi sau stăpâni ei se nasc programaţi din punct de vedere genetic dar sunt programaţi pentru a invăţa, pentru a nu fi mulţumiţi de condiţiile care le sunt date pentru a-şi imbogăţi experienta. Mai târziu obiceiurile, moravurile, cenzura, legile, regulile delimiteză mai mult sau mai puţin strict libertatea lor de a circula, de a acţiona, de a se exprima, de a intreprinde ceva. De aceea, de cele mai multe ori, omul nu este interesat de libertate in general, ci de libertatea sa economică, politică, socială, religioasă, libertatea presei, a cuvântului, a constiinţei de asociaţie, a comerţului si a industriei. In acest sens vorbim nu de libertate, ci de libertăţi. Trecând de la singular la plural conceptul de libertate devine o noţiune juridică intrând in sfera dreptului pozitiv. Unele din aceste libertăţi sunt individuale si altele colective. Libertăţile individuale au fost pe larg analizate in scrierile lor de către filozofii englezi Th. Hobbes (1588-1679) si John Locke(1632-1704). Discutând despre aceste libertăţi, filozofiiau respins o mare parte din ideile societăţii feudale. Respingând limitarea libertăţilor individuale impusă de sistemul feudal, ei a susţinut că societatea este o sumă de indivizi in cadrul căreia fiecare a re dreptul fundamental de a-şi urmări interesele personale in vederea imbunătăţirii vieţii personale. Ei au justificat dorinţa indivizilor de a acumula bani sau alte forme de proprietate. Ideile lor despre libertăţile individuale erau foarte diferite comparativ cu vechile credinţe. Spre deosebire de acestea, ideile filozofice cu privire la libertătile naturale arată ca importanţa este de fapt protejarea drepturilor individuale. Filozofii gândeau că toţi oamenii s-au născut cu anumite drepturi naturale.

Aceste drepturi sunt:

-viaţa
-libertatea
-proprietatea

Filozofii au arătat ca aceste drepturi aparţin naturii umane, sunt date de la natură şide aceea inalienabile( nu pot fi date, nici nu pot fi luate).

Libertăţile individuale sunt posibile numai in măsura in care coexistă cu libertăţile celorlalţi. Principalele libertăţi colective sunt: libertăţi politice, de asociaţie şi de participare la manifestaţii.

Problema libertăţii şi democraţiei este tratată mai pe larg de filozoful Karl Kaspers in lucrarea „Originea si sensul istoriei”. In concepţia sa libertatea indiviaduala şi sociala este corelata cu necesitatea guvernării legitime a societăţii de bază a alegerilor democratice. Astfel el susţine că o putere legitima poate guverna fără teamă, increzându-se in consensul populaţiei cea nelegitimă manifestă frica fată de popor, propria ei violenţă celorlalţi. Deşi legimitatea are şi unele deficiente atunci câand individul trebuie să aleagă intre despotism si legimitate, intotdeauna el o va alege pe cea din urma, pentru că legimitatea afirmând Jaspers rămâne singura alternativa datorita căreia omul poate trăi fără teamă si care permite cercetarea erorilor. Libertatea individuală şi socială există numai prin legitimitate : Karl Jaspers corelează ideea de libertate politică cu principiile fundamentale ale democraţiei. Privită din această perspectivă libertatea politică are următoarele trăsături:

1. Libertatea individului este posibilă in măsura in care poate exista oncomitent cu libertatea celorlalti, libertatea individului trebuie insă inteleasă sub două aspecte:

-din punct de vedere juridic individului ii rămâne un spaţiu de acţiune la dispoziţia bunului său plac (libertatea negativă)

-din punct de vedere moral libertatea constă in deschiderea faţă de ceilalţi realizata din iubire şi din raţiune (libertatea pozitiva).

Odată cu realizarea libertăţii pozitive pe baza asigurării juridice a libertăţii negative decizie valabilă cu următoarea teză „Omul este liber in măsura in care vede” libertatea in jurul său adică in măsura in care toţi oamenii sunt liberi.

2. Individul are o dubla exigenta:
- de a fi protejat faţă de violenţe şi de a i se recunoaşte valabilitatea opiniei şi voinţei sale. Protecţia i-o oferă statul constituţional iar democraţia asigură manifestarea libera a opiniei si voinţei.

3. Libertatea se poate infăptui uneori prin infrângerea forţei de către justiţie. Libertatea trebuie să se desăvârşească prin justiţie şi aceasta se realizează numai prin statul constitutional. Libertatea individului se realizează sub forma libertăţii persoanei , a proprietarului , a domiciliului.

4. Starea de libertate individuală poate fi atinsă numai prin participarea la viaţa comunitării adica prin democratie. Fiecare om are şansa afirmării sale pe măsura autoeducaţiei politice şi a puterii de convingere a opiniilor sale. Multe dintre aceste trăsături ale libertăţii politice, individuale şi sociale nu au existat şi s-au manifestat in mod ilegal de-a lungul istoriei omenirii. Examinând cursul istoriei universale, spune Jaspers, observam că libertatea politică a oamenilor a fost un lucru rar, ba chiar o excepţie. Şi totuşi, chiar daca nu exista libertate politica la n ivelul fiecărei fiinţe umane poate exista totuşi o inaltă voinţă spirituală, o profundă voinţă sufletească. Intrebarea pe care şi-o pune Jaspers: „Va deveni sau nu libertatea politică născută in occident un element al educaţiei intregii umanităţi?” Răspunsul poate fi dat numai in măsura in care umanitatea va evolua spre acele forme de libertate politică in care democraţia să poată asigura participarea indivizilor la viaţa comunităţii. Societăţile occidentale lasă fiecăruia posibilitatea de a-şi alege şi de a-şi determina comportamentul personal. Referitor la societatea românească aş putea spune ca merge in aceeaşi direcţie. Putem astfel sa plecăm oriunde şi să ne intoarcem , să ne exprimăm şi să ne asociem, să avem o proprietate sau mai multe, să alegem o profesie sau întreprindere fără o altă limită decât aceea de a respecta legile in vigoare.

Domeniul libertăţilor nu poate fi definit odată pentru totdeauna. Apar probleme noi care au noi răspunsuri şi noi soluţii. Intr-un trecut recent dezbaterea asupra libertăţilor se intindea la recunoaşterea unui anumit număr de drepturi politice şi economice. Astăzi importanţa pe care a dobândit-o mass-media impune recunoaşterea statului la monopolul informaţiilor, regulilor de funcţionare a radioului, a canalelor de televiziune. In ţara noastră au apărut posturi de radio, TV, particulare.

In câmpul libertăţii umane au apărut noi probleme care se impun a fi solutionate:

-dreptul la vot al persoanelor străine la alegerile locale;
-protecţia socială a bolnavilor de SIDA.


Societatea democratică cere depăşirea intereselor strict individuale adică propune ca fiecare in cadrul sau de viaţă, să contribuie la bunul public. Drepturile si obligaţiile sunt indisociabile. Ele formează impreună fundamentele democraţiei.

Libertatea si democraţia trebuie să se sprijine pe voinţa cetăţenilor conştienţi n umai de interesele personale, ci de existenţa unui interes general.
_{sursa imaginii : freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: viata, libertate, proprietete, democratie, egalitate, supunere, rousseau

---

Categorie: Filozofie  - ( Filozofie - Archiva)

Data Adaugarii: 04 December '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---