„Imperiul nu s-ar putea lipsi o singură zi du Confucius. Mulţumită doctrinei lui posedă ţara civilizaţia sa, guvernămantul său, tradiţiile sale, prosperitatea agriculturii şi a meşteşugurilor. Noi îi datorăm tot atata recunoştinţă cat Cerului şi Pămantului... Nicicand nu va fi onorat îndeajuns." Cel care a făcut ca după optsprezece secole de la moartea sa să fie astfel apreciat de un ilustru istoric şi filosof chinez, Zliu Xi, rămanand exclusiv pămantean, fără tămaierea care însoţeşte biografia postumă a sfinţilor, a contribuit în eovarşitoare proporţie prin opera sa la formarea intelectuală şi îndreptarea morală, pană în secolul nostru, a unui sfert din po pulaţia globului.

S-a numit Confucius - nume latinizat, prin transformarea originalului chinezesc Kong[fu]zi (înţeleptul Kong) - şi a provocat bucurie chiar prin naşterea sa. Căci în targul Zouyi (Campul unghiului), azi Qufu, pe peretele casei lui Shu Lianghe, ofiţer inferior în statul Lu , de nouă ori fusese atarnat pană atunci, în dreapta uşii, şervetul care anunţa vecinilor şi trecătorilor că stăpanului i s-a născut o fată. (In secolul al saselea inaintea erei noastre, pe teritoriu Chinei existau numeroase state, in general grupate prin relatii de vasalitate in jurul cate unui stat hegemon; statul Lu se afla in sud-vestul regiunii Shandong de azi. Prosperitatea economica si demografica a unora din statele chinezeşti, a căror dezvoltare era famată de această fârlmiţare, a determinat o reacţie care a conferit perioadei istorice următoare (480 - 221 î.e.n.) caracteristica sa principală. Astfel, China va intra în perioada regatelor combatante, războaiele dintre cele mai puternice state avand ca rezultat final unificarea Chinei).

De astă dată, a treia sa nevastă, tanăra (20 de ani) şi frumoasa Chen Ze, aduse pe lume, ca primul ei născut, un băiat, iar bătranul Shu Lianghe, care, la cei 70 de ani ai săi, nu mai credea, cu toate ofrandele aduse Colinei Ni, că va mai avea copii, atarnă in stanga uşii un arc, semn al bucuriei tuturor taţilor.

Era anul 551 î.e.n., iar epoca Chun Qiu (Primăvara şi Toamna), cuprinsă între anii 722-481 î.e.n., se apropia de sfarşit. O epocă de relativă stabilitate, întreruptă cand şi cand de mici războaie de cucerire a vreunui targ ori sat de la vecin, sau de pedepsire a vreunuia din vasalii neascultători, purtate de către suveranul statului „ba". Kong Qiu sau Zliongni2 crescu în această atmosferă, în care semnele noii epoci se îndeseau; tot mai multe incursiuni militare întunecau şi cerul din Lu. (Se foloseau în China antiră mai multe prenume: primul era de lapte, al doilea, numit intim, avea, în general, o semnificaţie. în cazul lui Confucius, prenumele intim, Zhongni, însemna fratele al doilea al Colinei Ni). Iar instabilitatea se simţea bine la Zouyi, din moment ce o despărţeau de Capitală numai trei li (1,5 km).

Copilăria i-a fost marcată de sărăcie, cu toate că era coborator (nepot din a unsprezecea generaţie) al unui suveran din statul Song. Sărăcia fu şi mai mare după moartea tatălui său, cand micul Kong încă nu împlinise patru ani. Cu toate acestea îşi petrecea vremea studiind protocolul de la curte, închipuind ceremonii, audienţe şi depuneri de ofrande princiare. încă din prima treaptă şcolară, obligatorie pentru toţi, numită Micul studiu (Xiaoxue), Confucius se detaşă de colegii de generaţie. Programa şcolară (treburile casei, regulile politeţei şi ale etichetei, muzica, tragerea cu arcul, conducerea carelor) îi era familiară, astfel că, avand calificative excelente, fu trimis în Capitală pentru a urma Marele studiu (Daxue), a cărui programă urmărea formarea de conducători.

Absolvent strălucit şi al Marelui studiu, Confucius este recomandat, în 535 î.e.n., cand abia împlinise 17 ani, casei regale din Lu. Ocupă, rand pe rand, funcţiile de ofiţer mijlociu, însărcinat cu supravegherea granaruaui Capitalei, ofiţer superior şi inspector în departamentul timpului liber. Funcţiile publice din Lu, în ordinea importanţei, erau: şeful turmelor (Chengtian), care se ocupa de cultura campului şi de zootehnie, avand în grijă şi creşterea populaţiei; şeful timpului liber (Sikqngk care se ocupa de exercitarea meşteşugurilor în răgazul dintre muncile agricole (neoxistind in China epocii diviziunea muncii care separa pe agricultori şi păstori de meşteşugari); şeful dreptăţii (Sikou), care se ocupa de menţinerea ordinii şi aplicarea legilor şi pedepselor, de păstrarea obiceiurilor şi do apărarea principiilor morale; şeful cavaleriei (Sima), care dcţinoa comanda trupelor.

Asemenea funcţii aduceau cu ele şi obligaţii sociale, între care cea mai importantă era întemeierea unei familii. Astfel că, la varsta de 19 ani, Confucius se căsători cu Qikuan, fiica unuia dintre superiorii săi.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---