Punctul si virgula (;)

Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza mai mare decat virgula, dar mai mica decat punctul si desparte doua propozitii sau fraze independente ca inteles.

Exemplu:
"Avea pofta sa manance o legatura de laptuci; dormind visase ca a inflorit gradina de zarzavat ca in anii cei buni."

Doua puncte (:)

Semn de punctuatie ce marcheaza vorbirea directa sau o enumeratie si indica o pauza scurta in timpul vorbirii.

Exemplu:
Profesorul spuse multumit:
- Ai raspuns corect!
Copilul a asezat pe banca tot ce avea in ghiozdan: carti, caiete, penarul, cutia de culori si un mar.

Virgula (,)

Semn de punctuatie ce indica o pauza intre parti de propozitie, intre propozitii sau intre fraze, despartindu-le pe baza raporturilor sintactice.
A. Vir gula este obligatorie in urmatoarele situatii:
- intre parti de propozitie de acelasi fel nelegate prin conjunctiile "si", "sau" (subiecte multiple, nume predicative multiple, atribute multiple, complemente directe multiple, complemente indirecte sau circumstantiale multiple).

Exemple:
Copilul, bunicul, catelul, pisica au intrat repede in casa. (subiect multiplu)
Camera inalta, luminoasa, inundata de lumina imi parea un vis. (atribut multiplu)
Intrand in casa, vede florile, cartile, hartile ravasite pe birou. (complement direct multiplu)
Batranul se bucura de frumusetea zilei, de jocul nepotilor, de florile inflorite. (complement indirect multiplu).
Ziua, dimineata, noaptea, el se gandea mereu la viata lui trecuta (complement circumstantial de timp multiplu) etc.

- intre nume predicative cu sau fara determinant:

Exemple:

Aceasta casa este inalta, frumoasa, noua. (nume predicativ multiplu)
Aceasta casa era noua, luminata la colturi cu becuri puternice, zugravita in alb-argintiu. (nume predicativ multiplu cu determinant)

- apozitia simpla sau dezvoltata se izoleaza prin virgula de restul propozitiei.

Exemple:

Mircea, fiul, a sosit vesel acasa. (apozitie simpla)
Mircea, fiul nostru cel cuminte si ascultator, a sosit vesel acasa.

- locutiunea conjunctionala "asadar", "prin urmare" se desparte prin virgula de restul propozitiei.

Exemplu:

I-am spus, asadar, rezultatul concursului.
Deci, prin urmare, mi-a cerut scuze.

- gerunziile si participiile verbale, cu sau fara determinant, asezate la inceputul propozitiei se despart prin virgula.

Exemplu:

Suparat, el a trantit usa cu putere. (participiu verbal fara determinant, rol de complement circumstantial de cauza)
Suparat pe colegii sai, el a trantit usa cu putere. (participiu verbal cu determinant, rol de complement circumstantial de cauza dezvoltat)
Alunecand, el si-a rupt piciorul. (gerunziu verbal fara determinant, rol de complement circumstantial de cauza, nuanta temporala)
Alunecand pe gheata din fata casei, el si-a rupt piciorul. (gerunziu verbal cu determinant, rol de complement circumstantial de cauza dezvoltat)

- complementele circumstantiale asezate intre subiect si predicat se izoleaza de obicei prin virgula.

Exemplu:

Eu, atunci, am fugit repede in casa. (complement circumstantial de timp, adverb de timp)
Eu, dis-de-dimineata, am plecat la camp. (complement circumstantial, locutiune adverbiala de timp)
Tu, inainte de a rasari soarele, sa fii la secerat. (complement circumstantial de timp, constructie infinitivala)
El, fiindu-i inghetate mainile, n-a putut scrie. (complement circumstantial de cauza, constructie gerunziala absoluta)
Echipa noastra, acolo, a triumfat asupra tuturor participantilor. (complement circumstantial de loc, adverb de loc)
Ei, de jur-imprejur, vedeau numai nisip. (complement circumstantial de loc, locutiune adverbiala de loc)
El, fara a spune o vorba a iesit din camera. (complement circumstantial de mod, constructie infinitivala)
Voi, spre a intelege, ati facut multe exercitii. (complement circumstantial de scop, verb la infinitiv)
Voi, spre a intelege bine teoria, ati facut multe exercitii. (complement circumstantial de scop, constructie infinitivala)
El, citind mereu, ar fi memorat poezia. (complement circumstantial conditional, verb la gerunziu cu determinant)
El, citind mereu, tot n-ar fi memorat poezia. (complement circumstantial concesiv, verb la gerunziu cu determinant)

Observatie: Cand subiectul este asezat dupa predicat, complementele circumstantiale se despart prin virgula, numai daca autorul vrea sa insiste asupra lor. (Exemplu: S-a rezolvat, gresit, exercitiul.) Toate aceste complemente circumstantiale asezate la inceputul propozitiei inaintea subiectului (in cazul in care acesta este exprimat) sau a predicatului, se despart prin virgula de restul propozitiei.
Exemplu:
Citind mereu, el tot n-ar fi reusit.

- complementele circumstantiale asezate intre verbul copulativ si numele predicativ se izoleaza prin virgula.

Exemple:
Ei sunt, atunci, bucurosi.

Suntem, dupa nevoie, si lacrima, si dinte. (complement circumstantial de timp, locutiune adverbiala)
Suntem, fara a ne lauda, cei mai fericiti. (complement circumstantial de mod, verb la infinitiv precedat de prepozitia "fara")

- substantivele in vocativ, indiferent de locul lor in propozitie se despart prin virgula.

Exemple:
Mama, vino repede! (initiala)
Vino, mama, repede! (medie)
Vino repede, mama! (finala)

- adverbele de afirmatie si negatie, echivalente cu o peropozitie se despart prin virgula.

Exemple:
- Ai stiut bine lectia?
- Da, foarte bine. (Am stitut foarte bine)
- L-ai vazut pe Radu?
- Nu, (Nu l-am vazut) de ieri.

- constructiile in vocativ (substantiv si determinant) se izoleaza prin virgula de restul propozitiei.

Exemplu:
- Vino, fata harnica, mai iute!
- Buna ziua, fata harnica si frumoasa!

- constructiile incidente (cuvinte, propozitii, fraze incidente) se izoleaza prin virgula.

Exemple:
Nu stia, Doamne, nimic. (cuvant incident)
Ea era, ce-i drept, frumoasa. (propozitie incidenta)
Fata lui, ca mi-am adus aminte ca avea o fata care se maritase cu un baiat de la munte, n-am mai dat pe acasa. (fraza incidenta)

- doua sau mai multe propozitii in relatie de coordonare, nelegate prin conjunctia "si", "sau" se despart prin virgula.

Exemple:
E bine sa inveti, sa citesti, sa te relaxezi.
Problema este, sa vina, sa fie anuntat, sa i se dea un telefon.

- subordonata atributiva intercalata in regenta sau izolata se desparte prin virgula.

Exemple:
Fata care venise fericita acasa, a intrat cantand pe usa.
ti-am mai dat o alta carte, care carte nu era a mea.

- subordonatele cauzale, modale, conditionale antepuse (asezate in fata regentei) se despart prin virgula, insistandu-se in acest mod asupra circumstantei.

Exemplu:
Pentru ca era suparat, nu te-a salutat.
Cum vei raspunde, asa vei obtine nota.
Daca ar fi stiut, ar fi raspuns corect.
Daca ai invatat atat, de ce nu ai reusit?

Aceeasi situatie si in cazul in care aceste propozitii sunt postpuse (asezate dupa regenta).
- subordonatele concesive si consecutive se despart prin virgula de regenta indiferent de pozitia lor fata de aceasta.

Exemplu:

Desi l-am rugat, n-a ramas la masa.
N-a ramas la masa, desi l-am rugat.
A crescut foarte mare, incat nu l-am recunoscut.
Desi era bolnav el a venit la scoala.

B. Virgula este interzisa in urmatoarele situatii:
- intre subiect si predicat.
- intre verbul copulativ si numele predicativ, in cadrul predicatului nominal.
- intre substantiv si atributul care il determina.
- intre verb si complementul direct si indirect.
- intre interjectia "ia" si verbul urmator.

Exemplu:
Ia priveste aceasta carte!

- in cazul in care se pune virgula, este vorba de doua propozitii.

Exemplu:

Ia, priveste aceasta carte (ia – este imperativul verbului "a lua", persoana a II-a singular)
- intre SB, PR, CD, AT neizolate, C.I. si regentele lor.

Exemple:

E util ce inveti.
intrebarea este ce inveti?
E frumos cantecul ce-l inveti.
Eu am vazut ce inveti.
Tu ti-ai adus aminte ce inveti pentru maine la testare.

- circumstantialele de scop introduse prin conjunctiile "sa", "de" nu se despart prin virgula de regenta.

Exemple:

Am venit aici sa invat.
Am fost la prietena mea de am luat o carte.

- conjunctiile "deci", "totusi", "insa" in interiorul propozitiei nu se despart prin virgula.

Exemple:
El a raspuns deci corect.
El a raspuns insa corect.
El a raspuns totusi corect.

Linia de dialog (-)

Semn de punctuatie ce indica inceputul vorbirii directe, replica fiecarei persoane intr-un dialog.

Exemplu:
- V-a placut filmul?
- Mi-a placut forte mult.
- Este primul film-metafora pe care il vad.

Linia de pauza (-)

Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza scurta intre propozitii sau fraze.

Exemple:

"O mare e, dar mare lina -
Naturo, in mormantul meu,
E totul calm, ca e lumina!"

In constructiile fara predicat marcheaza lipsa predicatului verbal sau a verbului copulativ.

Exemplu:
in fata mea – copaci inalti, desi ca peria.
Patria mea – oamenii acestia.

In interiorul frazei indica o explicatie tinand locul parantezelor sau al virgulei.

Exemplu:
"La Mestecanis, unde e marea cumpana a apelor, trec de pe Valea Moldovei pe cea a Bistritei – careia toata lumea ii spune Bistrita aurie – si atunci au tovarase de drum plutele care aluneca fosnind la vale."

Parantezele ( ); [ ]

Semn de puntuatie ce marcheaza o pauza scurta si indica o precizare sau o explicatie in interiorul propozitiei:

Exemplu:
"Era adevarat ca acest sergent nu incetase sa se arate vesel de cand venise (doar cu cateva zile inainte deci de evenimentele de ieri) dar poate..."

Punctele de suspensie (...)

Semn de punctuatie ce indica o pauza lunga in timpul vorbirii si marcheaza intreruperea comunicarii. Nu indica sfarsitul propozitiei sau frazei.

Ghilimelele " "; << >>

" " (ghilimelele simple) – semn de punctuatie ce indica reproducerea exacta a unui citat sau titlul unei opere, revista, articol, etc. intr-o propozitie sau fraza.

Exemple:
si Mitica mi-a zis: "Hai pe la amicul Ionescu sa vedem daca e acasa!".

Poemul "Luceafarul" de mihai Eminescu este un unicat in literatura romana, atat prin continutul sau profund filozofic, cat si prin forma literara perfecta.
Uneori ghilimelele aunt folosite pentru a da un inteles opus cuvantului, subliniind ironia.

Exemplu:
Baiatul lor care nu stia nici tabla inmultirii, la gimnaziu, era "un geniu".

<< >> (ghilimelele duble sau frantuzesti) indica reproducerea unui citat intr-un alt citat.


Exemplu:
Putin ametit, aseara amicul Mitica ma ia de-o parte si-mi spune: "iti mai amintesti versurile << Fiind baiet, paduri cutreieram>>?"

ORTOGRAFIA

Ortografia este un ansamblu de semne care delimiteaza cuvintele unele de altele sau indica o scriere incompleta a cuvantului.
Semnele de ortografie sunt: blancul sau pauza alba, cratima, punctul, bara, apostroful, majuscula, etc.

Blancul (...)

... (blanc) – semn de ortografie ce indica lipsa unor cuvinte din propozitie sau a unor propozitii din fraza.

Exemple:

"- Fata draga, nici nu stiu ce-mi aduci (...)
Tu-mi aduci ce are sa fie peste patruzeci – cincizeci de ani pe plaiul dezrobit de Tudor!".

Cratima (-)

Cratima sau liniuta de unire este un semn de ortografie care indica:
- rostirea impreuna a doua parti de propozitie diferite.
- rostirea impreuna a gerunziilor verbale si a pronumelor reflexive sau persoanelor postpuse.
- elidarea unui sunet. (sau grup de sunete)
- evitarea hiatului.
- un tempou rapid al rostirii.
- indica scrierea cuvinetlor compuse delimitand componentele.
- leaga elementul formativ enclitic al numeralelor ordinale transcrise in cifre romane.

Exemple:
"Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei si-o sa ma-ngrop si eu!" (parti de propozitie diferite)
Te-am vazut ducandu-te spre scoala: luandu-ti paltonul, ai plecat. (gerunzii verbale urmate de pronume reflexive)
Apucandu-l de mana, l-a tras afara.
Te-am admirat oferindu-i o floare colegei tale. (gerunzii verbale urmate de pronume personale)
Te-ai dus la scoala astazi si ti-ai luat corect notite. (evitarea hiatului)
Floarea-soarelui din gradina inginerului-sef a crescut cat gardul.
Dintii cainelui-lup sunt ascutiti. (scrierea cuvintelor compuse)
Multe aduceri-aminte il purtau taras-grapis spre trecut. (scrierea componentelor din locutiuni)
in secolul al XX-lea, elevii din clasa a VIII-a pot rezolva usor problemele pe calculator. (numeral ordinal transcris in cifre romane si element formativ euclitic)

Punctul (.)

Este semn de ortografie in cuvinte formate prin abrevierea primelor litere ale componentelor. (Se pune punct dupa fiecare litera.)

Exemple:
O.N.U. (Organizatia Natiunilor Unite)
S.U.A. (Statele Unite ale Americii)
A.C.R. (Automobil Club Roman)

Nu se pune punct in cuvintele formate prin abrevierea silabelor cuvintelor componente.

Exemple:
Rompres (Agentia Romana de Presa), Bankpost (Banca Postei), Bankcoop (Banca Cooperatiei)

Nu se pune punct dupa simbolurile din fizica, chimie, matematica: Kg, m, l, g, mol, Ca (calciu), Be (beriliu) etc.

Bara (/)

Semn de ortografie ce indica:
- abrevierea unitatilor de masura: m/ s, mol/ g, km/ h etc.
- sfarsitul unui vers si inceputul altuia, cand versurile nu sunt scrise unul sub celalalt.
- despartirea propozitiilor la analiza sintactica a frazei.

Apostroful (’)

Semn de ortografie ce indica rostirea si scrierea incompleta a unui cuvant.

Exemple:
Las’ca vine el, tata! (Lasa ca vine el, tata!)
Un’te duci tu acum? (Unde te duci tu acum?)
Mamali’ cu bra’ cu la’ (Mamaliga cu branza si cu lapte)

Majuscula

Sau litera mare este un semn de ortografie ce indica:
- scrierea substantivelor proprii;
- inceputul versurilor, cand acestea sunt scrise unul sub celalalt;
- inceputul unei propozitii sau al unei fraze.

---

Tag-uri: referat, semn de punctuatie, ortografie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 December '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---