I. INTRODUCERE

1. Scopul lucrarii

Astazi arhiva a ajuns o foarte importanta institutie de stat insa multa lume nu are nici o tangenta cu ea si deci nu-i cunoaste menirea si avantajele.

Lucrarea de fata nu se doreste a fi o lucrare de informare a maselor ci doar o simpla incursiune in domeniul arhivisticii, o scurta prezentare istorica si analiza a structurii sale.

2. Definitia arhivei

Arhiva este locul de pastrare a actelor, o institutie care pastreaza totalitatea actelor sau a documentelor.

Arhivele sunt pretioase depozite de informatie istorica scrisa. Fondul arhivistic este un important tezaur scris care face parte din patrimoniul cultural-national al unui popor. Termenul adoptat de noi este un termen latin “archivarum"care insa la rândul sau este coresponden tul grecescului "archeion" care desemna curia inaltului magistrat numit "archeon".

II. APARItIA sI DEZVOLTAREA MIsCaRII ARHIVISTE

Cele dintâi arhive sunt facute vechi si s-au constituit inca din antichitate, in orientul antic la greci si la romani. Creatorii de arhive au fost institutiile politice din stat. Dupa caderea imperiului Roman, activitatea arhivistica este continuata de si in imperiul Bizantin si in tarile arabe. incepând cu secolele IV-V apar arhivele eclezionaste ale institutiilor bisericesti si centrelor monahale din Apusul Europei.1
Odata cu inceputurile evului mediu, arhivele primesc functii mai precise si se diversifica. Astfel pe lânga concentratia statala se infiinteaza arhivele institutionale administrative teritoriale si locale; arhivele unor asociatii. In epoca moderna numarul creatorilor de arhive a crescut. Dupa unirea din 1918 s-a impus o noua organizare a arhivelor teritoriale. Astfel in 1920 au fost infiintate patru directii regionale: Bucuresti, Iasi Chisinau si Cluj, iar in anii urmatori s-au creat filiale in Craiova, Timisoara, Brasov si Cernauti. Azi, “Arhivele Nationale" este cea mai importanta institutie de profil a tarii. Ea adaposteste in depozitele sale aproape 250,000 documente de arhiva in circa 60d edificii. Arhivele din Cluj se situeaza pe locul doi din punct de vedere al numarului de documente circa 17.000 la care se adauga in 34.000 cu caracter permanent care insa nu pot fi prelucrate.

III. ADMINISTRAREA ARHIVELOR

Datorita importantei si valorii fondului arhivistica s-a creat o legislatie arhivistica. Aceasta apare in epoca moderna si mai ales in cea contemporana când se pun bazele dreptului arhivistic prin in fiintarea arhivelor statului. Dreptul arhivistic vizeaza problemele esentiale ale activitatii arhivistic; arhivele ca si componente ale dreptului public, normele de creare ale arhivelor, conservarea fondului arhivistic pentru folosirea in scop juridic, cultural si istoric a institutiilor publice si private a dat nastere fondului arhivistic.

Cantitatea materialului arhivistic duce la dificultati in prelucrarea acestuia, fiind necesara o prealabila operatie de selectie. intre secolele XV-XVI arhivele statului devin secrete fapt care va duce la o serie de proteste din partea carturarilor vremii. Tot in aceasta perioada aparea in unele state ideea de centralizare a fondurilor arhiviste la nivelul unui organism central.

La noi, cel mai vechi arhivist este Christian Pomarins, care a ordonat fondul de documente si a intemeiat inventarul acestora in arhivele Sibiului (1546) si ale Brasovului (1552). in epoca moderna odata cu perfectionarea intreaga a activitatii la locurile de creare a arhivelor si cresterea rolului administratiei; fondurile arhivistice se predau, dupa o anumita perioada pe cale ierarhica la nivel teritorial.

In tara noastra Arhivele Statului au fost create la 1 mai 1831, iar in 1862 a fost creata Directia Generala a Arhivelor Statului, având ilustrii conducatori ca: Gh. Asachi, I.H. Radulescu, B.P. Hasdeu etc.

In baza practicii a teoriei si a legislatiei arhivistice s-au stabilit trei categorii ale fondului arhivistic:
• Arhiva curenta
• Arhiva de depozit
• Arhiva istorica
Piesele documentare, din arhiva curenta care isi pierd actualitatea sunt clasate si sunt trecute in arhiva de depozit. Dupa diferiti care oscileaza intre 30-50 de ani sus numitele fonduri devin arhive istorice.

IV. STIINTE AUXILIARE

Arhivistica este stiinta care se ocupa de teoria si practica muncii in institutiile arhivistice.

1. Arhiviotehnia

Aceasta este o ramura a arhivisticii ce se ocupa cu tehnica muncii in arhive, cu modalitatile de creare si selectionare. Institutiile arhivistice exercita un control riguros la locurile creatoare.

Pentru emanarea actului sunt in vigoare dipozitii speciale si de operatiile acestea se ocupa stiinta Diplomaticii.

2. Arhiveconomia

Arhiveconomia este o alta ramura a arhivisticii si se ocupa cu cercetarea si stabilirea conditiilor de pastrare si conservare a fondurilor de documente.
O prima legatura intre arhiveconomie si arhiva ar fi localul arhivei. Arhiveconomia trebuie sa asigure acestui local anumite conditii externe: - amplasament, teren, acoperis, izolare de exterior etc. Cladirea trebuie sa fie prevazuta cu sali speciale de depozit, cabinele de lucru ale arhivistilor, sali de studiu, de expozitie, laboratoare etc.

V. CONCLUZII

Arhivele au o importanta functie stiintifica, fiind depozitare de material scris care detine informatii pretioase de natura istorica.

Arhivele se constituie intr-o adevarata si pretioasa scoala a viitorului istoric, aici se desfasoara activitati cu caracter instructiv, organizându-se pentru cei dornici sa cunoasca tezaurul arhivistic expozitii permanente si temporare. Acestea au anumite teme si sunt organizate cu prilejul unor aniversari, comemorari sau diferite manifestari stiintifice.

Asadar arhiva este in ziua de azi unul din cele mai importante centre de cultura si stiinta ale societatii moderne.

---

Tag-uri: referat, arhiva, stiinta, istoric, cultura

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 30 November '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---