Şi evoluţia poeziei urmează aceeaşi periodizare ca la proza postbelică. între anii 1944 - 1946 sunt prezente mai multe orientări: poeţii "albatrosişti" grupaţi în jurul revistei cu acelaşi nume: Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, Constant Tonegaru etc.; poeţii grupaţi în Cercul literar de la Sibiu: Radu Stanca, Ion Negoiţescu, St. Aug. Doinaş etc; precum şi o orientare neprezentată de scriitori ce fac parte din suprarealism: Virgil Teodorescu, Gellu Naum etc.

După 1946 urmează o perioadă dogmmatică când valorile estetice sunt ignorate.
Cu Nicolae Labiş se constată o deschidere în poezie spre valorile lirismului autentic. Se remarcă G. Tomozei, A E. Bakonsky. Despre adevărata recuperare a lirismului se poate vorbi după 1960, prin Nichita Stănescu, C. Baltag, Ioan Alexandru, M. Ionescu, Ana Blandiana.


NICHITA STANESCU (1933 - 1983)

"Nichita Stănescu aparţine unei generaţii pe care istoria, zic unii, ar fi favorizat-o Ea ar fi apărut într-un moment de gol în literatură şi l-ar fi acoperit repede, beneficiind de absenta marilor modele. Nu cred deloc în această ex-plicaţie şi am şi de ce: poezia tânără din anii '60 s-a afirmat aproape simultan cu revenirea în actualitate a marilor poeţi interbelici. O alianţă norocoasă, într-adevăr, de care tinerii au profitat, întorcând poezia la temele şi limbajul ei specific. In mai puţin de zece ani faţa poeziei româneşti s-a schimbat, graţie lui Nichita Stănescu şi colegilor lui de generaţie, graţie, desigur, şi altor forţe spirituale care, într-o frumoasă competiţie, au provocat realmente o renaştere a literaturii române.

Nichita Stănescu a avut, şi mie îmi pare bine că are şi azi, un rol de prim ordin în avangarda poeziei româneşti: un spirit care îşi asumă destinul şi provoacă, în chip adesea scandalos, destinul; un poet de un talent neobişnuit care se joacă mereu cu sunetele ca să nu moară de disperare.
Despre poezia lui Nichita Stănescu aş spune, parafrazând ceea ce Heidegger a spus despre fiinţă: e o fugă înaintea cuvintelor." - Eugen Simion
Alţi reprezentanţi ai poeziei contemporane


EMIL BOTTA (1912 - 1978)

OPERA: întunecatul april (1937); Pe o gură de rai (1934); Poezii (1966); Trântorul (1938); Poeme (1974); Un dor fără saţiu (1976),
"Privită în realitatea ei umană, în sensurile şi sunetele ei poetice, creaţia lui Emil Botta este un înalt dialog existenţial, eu infinite ipostaze, întrebări şi confruntări între viaţă şi moarte. întreaga lui viziune este o imensă metaforă, în care viaţa şi moartea se substituie una alteia, îşi schimbă prezenţele, îşi amestecă sensurile. Poate că mijlocitorii cei mai frecvenţi aici, între viaţă şi moarte, sunt melancolia, visarea, neliniştea interioară, iar dincolo de ele, sau mai curând la temelia lor, este regretul, revolta că sufletul este muritor, iar viaţa nu este scutita de efemer." Petru Comamescu


GEO DUMITRESCU (n. 1920)

OPERA: Aritmetică (1941); Libertatea de a trage cu puşca (1946); Aventuri lirice (1963); Nevoia de cercuri (1966); Jurnal de campanie (1974); Africa de sub frunte (1977); Aş putea să arăt cum creşte iarba (1989).

"Libertatea de a trage cu puşca (1946) stă într-un prefăcut infantilism, într-o simulare a candorii, naivităţii şi ino cenţei de domn Goe pe un ton numai în aparenţă serios de fapt maliţios. Sentimentele, idealurile, marile teme lirice sunt persiflate şi caricaturizate, continuu ironizate. Potrivit fondului, stilul e de o familiaritate suspectă cu locuţiuni din limbajul curent: în definitiv, probabil, în fine, cu siguranţă, pe legea mea, Dumnezeu să mă ierte, Dumnezeu mi-e martor, ehe!:
«Suntem oameni inteligenţi - ţi-e mai mare dragul!... Vom avea şi noi să povestim de un război frumos, mare, epopeic, nemaivăzut, în care, ehe! am luat parte şi noi!...»."
Al. Piru


ION CARAION (Stelian Diaconescu) (1923 - 1983)

OPERA: Poezie: Panopticum (1943); Omul profilat pe cer (1945); Cântece negre (1947); Eseu (1966); Dimineaţa nimănui (1967); Necunoscutul ferestrelor (1969); Cârtiţa şi aproapele (1970); Deasupra deasuprelor (1970); Cimitirul din stele (1972); Selene şi Pan (1971); Munţii de os (1972); Frunze în Galaad (1973); Poeme (1974); Marta, fata cu poveştile în palme (1974); O ureche de dulceaţă şi o ureche de pelin (1976); Lacrimi perpendiculare (1977); Interogarea magilor (1978).
Eseuri: Duelul cu crini (1972); Enigmatica nobleţe (1974); Pălărierul silabelor (1976); Bacovia - sfârşitul continuu (1977).

Traduceri: Edgar Lee Masters, Antologia orăşelului Spoon River (1968); Pierre Emmanuel, Poeme (1972); Cinci poeţi romanzi (1972); Masa tăcerii, simpozion de metafore la Brâncuşi (1970).

"Ion Caraion este un poet vizionar cu fulgerări ce anulează poemul din care irump, deoarece se dovedesc prea puternice pentru substanţa lui adeseori precară; străduinţa lui trebuie să meargă spre organizarea vizionară în integralitatea poemului." Ion Negoiţescu


A. E. BACONSKY (1925 - 1977)

OPERA: Poezii (1950); Copiii din Valea Arieşului (1951); Cântece de zi şi cântece de noapte (1954); Itinerar bulgar (1954); Două poeme (1956); Dincolo de iarnă. Pasteluri (1957); Fluxul memoriei (1957); Călătorii în Europa şi Asia (1960); Imn către zorii de zi (1962); Poeţi şi poezie (1963); Versuri (1964); Fiul risipitor. Poezii (1964); Echinoxul nebunilor şi alte povestiri (1967); Cadavre în vid. Poezii (1969); Panorama poeziei universale contemporane 1900-l950 (1972); Botticelli (1975); Remember. Fals jurnal de călătorie, vol. MII (1977); Corabia lui Se-bastian. Poezii şi anti-poezii (1978).

"Un poet de mare talent şi un virtuoz, a cărui operă a început să pară din pricina «realismului» ce se practică şi se gustă din ce în ce mai mult în ultima vreme uşor desuetă, calofilă, ca şi, dealtminteri, aceea a lui Dimov, este Anatol E. Baconsky. (...)
Nouă, îndrăzneaţă pentru timpul când a fost scrisă, este poezia de dragoste a lui A E. Baconsky din Fluxul memoriei. Apelul la natură reia firul eminescian în imagini cu totul noi, moderne, eu ecouri ce pot trimite însă la suavităţi de Renaştere." Ion Rotaru


LEONID DIMOV (1926 - 1987)

OPERA: Versuri (1966); Pe malul Stixului (1968); 7 Poeme (1968); Carte de vise (1969); Semne cereşti (1970); Eleusis (1970); Deschideri (1972); ABC, Poeme (1973): La (1974); Litanii pentru Horia (1975); Dialectica varstelor; Poeme (1977); Texte (1980); Tinereţe fără bătrâneţe (1978); Veşnica reîntoarcere (1982).
"Un ermetic descins din Ion Barbu, balcanizat ca Gh. Magheru, dar la o treaptă a fineţei mult superioară, arghealităti fascinante pe alocuri, «oniric» si acumulator de realitati fascinante prin teribila lor concreteţe, barochist, grav şi burlesc deopotrivă, manierat prin gratuitatea invenţiei imagistice şi virtuozitatea asamblării cuvintelor rare în versuri perfecte, toate acestea sunt, negreşit, adevărate. Dar, dincolo de ele, farmecul secret al artei poetului scapă. Ca un silf, deşi ni se înfăţişează dimpotrivă în posturi mai curând groteşti şi neajutorate, Dimov alunecă printre definiţii." Ov. S. Crohmălniceanu


GRIGORE VIERU (n. 1935)

OPERA: Alarma (1957); Muzicuţa (1958); La fereastra cu minuni (1960); Bună ziua, fulgilor; Făt Frumos curcubeul; Ce poezie ştii tu (1961); Făguraş; Cum mi-am învăţat băiatul cifrele şi număratul; Soarele cel mic; Mulţumim pentru pace (1963); Ceasornicul pădurii, Versuri (1965); Poezii de sama voastră (1967); Numele tău (1968): Duminica cuvintelor (1969); Trei iezi, Codrule, codruţule (1970); Mama (1975); Versuri (1976): Albinuţa (1979): Să creşti mare; Poftiţi de intraţi (1987); Aproape (1974); Un verde ne vede (1976); Fiindcă iubesc (1980); Poezii; Taina care mă apără (1983); Scrisori alese (1984); Cel care sunt (1987); Mama (1988).
"Un poet care şi-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa şi, încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-şi deschid de bunăvoie inima să-l primească, pentru a-şi duce mai demn, pe mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii ce covârşeşte şi poate birui totul, al credincioşiei faţă de cele nepieritoare şi al nădăjduirii ce nu poate da greş, un asemenea poet rămâne-va «suflet în sufletul neamului său». O astfel de întruchipare excepţională este acest poet, acest om cât o lacrimă în rostogol pe obrazul planetei. Iar Gri-gore Vieru nu este singur, stejarii cei mai viguroşi tot în pădure cresc, el face parte dintr-o generaţie cu cărţi şi opere ce s-au impus în conştiinţa cititorilor în ultimele decenii" - Ioan Alexandru


IOAN ALEXANDRU (n. 1942)

OPERA: Cum să va spun (1964); Viaţa deocamdată (1965); Infernul discutabil (1966); Vină (1967); Vămile pustiei (1969); Poeme (1970): Imnele bucuriei (1973); Imne (1967-l973); Imnele Transilvaniei (-l976); Imne (1977); Imnele Transilvaniei (1978); Iubirea de patrie, Jurnal de poet (1978); Imnele Moldovei (1980); Imnele Ţării Româneşti (1981); Poezii; Pământ transfigurat (1982); Imnele iubirii (1983): Imnele Putnei (1985).

"Lumea lui Alexandru continuă să fie alimentata de spiritualitatea rurală, în perimetrul căreia, ca şi Blaga, existenţa e interpretată în perspectiva unei ritualităţi arhaice, cu deosebirea, esenţială totuşi, că la poetul' mai tânăr satul nu mai constituie o «geografie mitică» eliberatoare în raport cu tragicul existenţei moderne, ci se supune unui destin cosmic integrator, -nediferenţiat, admiţând coexistenţa tensiunii tragice şi a destinului contemplativ. Un existenţialism sui-generis prezidează la construcţia acestei viziuni - şi este semnificativ faptul că principalele puncte mitologice de reper, reţinute în Infernul discutabil, sunt: Oedip - exaltând valorile vieţii în ciuda poverii destinului, Sisif - asumându-şi cu demnitate o suferinţă ciclică, atenuată însă de coştiinţa ei, ori Iov, cel deposedat de orice speranţă, predându-se ritmicii elementare a existenţei." Ion Pop


ANA BLANDIANA (n. 1942)

OPERA Persoana întâia plural (1964); Călcâiul vulnerabil (1966); A treia taină (1969); Cincizeci de poeme; Calitatea de martor (1970); Octombrie, Noiembrie, Decembrie (1972); Poezii; Somnul din somn (1974); Eu scriu, tu scrii, el scrie (1976); O discuţie Ia masa tăcerii (1977); Poeme (1978); Ochiul de greier (1981); Cea mai frumoasă dintre lumile posibile; Proiecte din trecut (1982); Ora de nisip. Poeme (1983); Coridoare de oglinzi (1984); Stea de pradă (1985); Autoportret în palimpsest; Intâmplări din grădina mea (1986); Arhitectura valurilor (1990).
"La Blandiana, visul este o noţiune existenţială si filosofică în accepţia dată de Blaga. In Somnul din somn (1977) şi Ochiul de greier şi în o bună parte din poemele din 1974, tot ce e în lume se petrece într-o somnie situată între voluptatea eminesciană a integrării în ritmurile cosmice şi teroarea blagiană a sfârşitului. Blandiana aduce o notă personală senzorial-intelectuâlă, un răsfăţ al spiritului angoasat de ideea morţii şi sedus, în acelaşi' timp, de viziunile crepusculare." Eugen Simion

---

Tag-uri: al doilea razboi mondial, poezie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 25 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---