Armăturile montate pe obiectele sanitare sunt destinate, pe de o parte, pentru asigurarea alimentării cu apă caldă şi rece, în care se cuprind robinetele şi bateriile amestecătoare şi pe de altă parte, pentru evacuarea apelor uzate, în care se cuprind ventilele şi sifoanole de scurgere racordate la conductele de canalizare.

înainte de montarea acestor armături pe obiectele sanitare se va face o verificare din punct de vedere al bunei funcţionalităţi, în special manevrarea corectă a robinetelor, precum şi din punct de vedere al echipării complete cu garnituri şi alte accesorii, pentru a nu pune în dificultate montarea şi funcţionarea armăturilor.
In continuare se prezintă montarea şi fixarea armăturil or pe un obiect sanitar reprezentativ, ales fiind lavoarul, pe care urmează să se monteze un robinet, o baterie amestecătoare cu racordarea lor la; ţeava de plumb, precum şi un ventil de scurgere, un sifon tip butelie cu racordarea lor la conducta de canalizare.
Obiectele sanitare pe care se montează armăturile se livrează, de regulă, cu orificiile semiperforate pentru introducerea racordurilor robinetelor şi a ţevii de scurgere orientabile, deoarece în funcţie de armătura sanitară care urmează să se monteze, se va face găurirea completă a orificiilor respective, cu ajutorul unei dălţi mici şi bine ascuţite.

In aceste cazuri se procedează astfel:

1) Montarea robinetului stativ. Înainte de montarea robinetului, orificiul semiperforat practicat în corpul lavoarului se lărgeşte pentru a fi adus ia dimensiunea necesară introducerii în orificiu a corpului robinetului pe deasupra lavoarului.
După această pregătire se deşurubează şi se scot de pe corpul robinetului piuliţa olandeză cu racordul de lipit, piuliţa de fixare cu randela dc cauciuc. Se introduce în orificiul pregătit corpul filetat al robinetului, astfel ca pătratul de pe corp să se aşeze perfect în orificiu, iar rondela de cauciuc să fie bine prinsa sub robinet pe lavoar. Sub rozetă, corpul robinetului are o mică porţiune de formă pătrată, pentru ca robinetul să nu se poată roti în locaş în timpul montâfai şi manevrării lui.
După ce s-a făcut verificarea bunei aşezări a robinetului pe lavoar se introduce pe corpul filetat al robinetului o rondela de cauciuc o rondelă de metal şi piuliţa de fixare a robinetului, care se strange pană se fixează bine robinetul pe lavoar. Rondela de metal este necesară pentru ca, la strangerea piuliţei de fixare, garnitura de cauciuc să nu se rotească şi să se deformeze .

Dacă suprafaţa lavoarului pe care se aşează robinetul nu este perfect plani şi la probă se constată că rozeta robinetului nu atinge vasul pe toată' circumferinţa ei, se pune pe pătratul de sub rozetă chit amestecat cu vopsea albă vascoasă.
După fixarea robinetului pe lavoar se trece la racordarea lui ia alimentarea cu apă, folosind în acest scop o ţeava de presiune din plumb care are la unul din capete sau la ambele capete piuliţe nlanaî deze cu ţeava de lipit. Un capăt al ţevii din plumb se racordează la conducta de alimentare cu apă, iar celălalt capăt se racordează la robinet, prin înşurubarea piuliţei olandeze pe corpul filetat al robinetului.
Pentru racordarea la corpul filetat al robinetului este necesar ca să se dea ţevii de plumb, prin îndoirea ei, forma şi curbura potrivită situaţiei locale de sub lavoar, astfel ca înşurubarea piuliţei olandeze să se poată face normal şi cu uşurinţă pe corpul robinetului

2) Montarea bateriei amestecătoare stative. Montarea acestei: armături sanitare pe lavoar se execută, de asemenea, după ce în prealabil au fost pregătite cele două găuri pentru racordurile robinetelor, precum şi gaura pentru corpul ţevii de scurgere orientabilă, în cazul bateriei cu corpul din alamă care se montează pe sub lavoar.
în cazul bateriei stative cu corpul din fontă emailată, montarea acesteia se face prin introducerea racordurilor celor două robinete, pe deasupra lavoarului, în cele două găuri practicate în lavoar şi pregătite la dimensiune ; pentru ţeava de scurgere orientabilă nu este necesară pregătirea găurii, deoarece corpul central al bateriei este poziţionat deasupra lavoarului.

Operaţiile de montare a bateriei cu corpul din fontă, sunt similar, cu cele de la montarea robinetului stativ pe lavoar. Mai întai, se de-şurubează de la cele două racorduri ale robinetelor, piuliţele olandeze cu ţeava de lipit, piuliţele de fixare cu rondelele metalice şi de cauciuc, apoi se introduc pe deasupra lavoarului cele două racorduri ale robinetelor în găurile respective, verificandu-se dacă aşezarea rozetelor bateriei se face pe întreaga circumferinţă pe lavoar.
După această verificare, se introduc pe racorduri rondelele de cauciuc şi cele metalice şi piuliţele de fixare care se înşurubează cu ajutorul unei chei fixe, uneori întoarsă la 90°, pană cand se realizează o fixare perfectă a bateriei pe lavoar .
în cazul bateriei stative cu corpul din alamă montarea acesteia se face pe sub lavoar, prin introducerea celor două corpuri ale robinetelor şi a corpului central al ţevii de scurgere în găurile practicate în lavoar şi pregătite la dimensiune.
în acest scop, se demontează de pe baterie stelele de manevră, ţeava de scurgere cu piuliţa ei fasonată, rozetele de mascare şi piuliţele de fixare de deasupra lavoarului.

După reglarea poziţionării corecte a bateriei în cele 3 găuri, cu ajutorul piuliţei de fixare inferioare, se introduc în ordine, pe corpurile robinetelor şi pe cel central garniturile de cauciuc, rondelele metalice şi piuliţele de fixare, care se înşurubează pe corpurile filetate, pină la strangerea completă a bateriei pe lavoar.
Rozetele de mascare, stelele de manevră şi ţeava de scurgere ca piuliţa ei fasonată se montează, verificandu-se manevrarea corectă şi uşoară a robinetelor şi a ţevii de scurgere reglabilă.
Racordarea la alimentarea cu apă rece şi caldă, atat a bateriei stative cu corpul din fontă emailată, cat şi a bateriei stative cu corpul din alamă, se face întocmai ca în cazul montării robinetului stativ, folosind ţevi de presiune din plumb care au montate la ambele capete piuliţe olandeze cu ţeava de lipit.

3) Montarea ventilului şi sifonului de scurgere. Ventilul de scurgere se montează prin introducerea lui în orificiul respectiv al lavoarului, orificiu ce comunică cu canalul practicat pentru preaplinul lavoarului.

In cazul ventilului de scurgere, fără racord cu ţeava de lipit după o verificare a calităţii acestuia, se deşurubează piuliţa de strangere, după care se scoate garnitura de cauciuc si rondela metalică menţinandu-se garnitura de etansare superioară. Se introduce corpu ventilului pe deasupra, în orificiul respectiv, se aşează bine rozeta ventilului împreună cu garnitura sa pe orificiul de scurgere, altfel ca să se asigure contactul pe întreaga circumferinţă a rozetei cu cuva lavoarului.
Pentru menţinerea aspectului plăcut al obiectului sanitar, se ren comandă ca garnitura de etansare de sub rozetă să fie din cauciuc alb, deoarece marginea acesteia este vizibilă.

După aşezarea vorpidui de ventil, se introduc pe acesta garnitura de cauciuc, care se unge în prealabil cu vopsea albă mai groasă, apoi rondela de metal, de preferinţă din plumb, precum şi piuliţa de fixare rare se înşurubează pană la strangerea completă a ventilului pe orificiul lavoarului.

In cazul ventilului de scurgere reglabil, se deşurubează şurubul de legătură, pentru dezmembrarea celor două părţi ale ventilului, după care se introduce în orificiul lavoarului, pe deasupra, partea superioară a ventilului. împreună cu garnitura de etansare din cauciuc alb şi cu şurubul de reglare. Apoi, introduce si orificiul lavoarului, pe sub acesta, partea inferioara a ventilului, în care se introduce şurii Bill de reglare în gaura filetată cuprinsă îri corpul acesteia. Cu ajutorul unei şurubelniţe se strange şurubul de ieglare, pe deasupra lavoarului, pină se realizează o asamblare perfectă a celor două părţi ale ventilului de scurgere reglabil.
In cazul cand etanşarea nu este suficient de bună, se continuă strangerea şurubului de reglare.

Sifonul de scurgere tip butelie se montează in continuarea ventilului de scurgere, fără a fi echipat cu piuliţă olandeză fi ţeava de lipit. Această parte a armăturii se foloseşte în cazul montării sifonului de scurgere din plumb, care este utilizat mai mult la spălătoarele din bucătării.
După ce au fost demontate cele două piuliţe olandeze şi capacul de curăţire al sifonului se controlează interiorul acestuia, în special ţeava de gardă, pentru a nu ii înfundată cu corpuri străine. De asemenea, se verifică dacă înşurubarea piuliţelor olandeze şi a capacului de curăţire se face normal şi dacă sunt asigurate garniturile de etansare.

După aceste verificări se asamblează din nou sifonul, după care si montează pe ventilul de scurgere, prin înşurubarea piuliţei olandeze pe corpul filetat al ventilului.
Legarea sifonului la conducta de scurgere se face prin intermediul racordului cu ţeava de lipit a sifonului şi a unui ştuţ de ţeava din plumb, care se îmbină cu conducta de scurgere din plumb, îngropată în perete.

In acest scop, capătul conductei de scurgere din plumb care iese din perete, se fasonează (bercluieşte) astfel ca să se formeze un guler, respectiv o rozetă, pe care urmează să se facă îmbinarea prin lipire a unui capăt al ştuţului din ţeava din plumb. Celălalt capăt al ştuţului se îmbină cu ţeava de lipit a racordului cu piuliţa olandeză a sifonului.

In cazul cand ţeava de lipit a racordului este suficient de lungă, ajungand pană la perete, îmbinarea cu conducta de scurgere se face prin lipire, fără a mai fi necesar să se intercaleze stuţul din ţeava de plumb.



sursa imaginii http://homeappliances.files.wordpress.com

---

Tag-uri: gospodarie, casa, depanare, raparatii, scule

---

Categorie: Lumea Barbatilor  - ( Lumea Barbatilor - Archiva)

Data Adaugarii: 08 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---