Hanu Acutei

A aparut in 1928 si este prima capodopera Sadoveniana. Este un roman de factura speciala prin structura, compozitie, continut, semnificatii si arta narativa.

Compozitia

Urmeaza procedeul ramei (poveste in poveste); rama este povestirea realizata autorul narator, participant si el dar si martor la evenimentele drumetilor in serile de toamna tarzie intr-un timp, spatiu privilegiat, la Hanul Ancutei.

Continutul Ramei

Continutul ramei il reprezinta toate povestirile avand ca autor si povestitor pe fiecare dintre drumetii ce ajung la Hanul Ancutei. Liantul, legatura intre povestiri, este facuta cu revenire de fiecare data la rama, de reluare a firului, de la o poveste la alta de catre narator. Romanul cuprinde noua povestiri: Iapa lui Voda, Haram bie, Balaurul, Cealalta Ancuta, Orb sarac, Fantana dintre plopi, Judet al sarmanilor, Negustor lipscan, Istorisirea Zahariei fantanarul.

Fiecare dintre naratorul personaj este un simbol, reprezinta un anumit tip astfel incat autorul creeaza la Hanul Ancutei imaginea umanitatii insesi, formeaza o intraga lume pentru ca acolo intalnim : batranul, cititorul de stele, umilitul, revoltatul, razboinicul, inteleptul, dregatorul.
Personajele sunt niste calatori, iar calatoria este un motiv simbolic.
Pentru a ajunge la han calatorii strabat un drum iar in acest roman, de aceasta data, drumul este metafora vietii.

Fiecare calator aduce cu sine experientele sale din viata de zi cu zi, unele triste, altele vesele sau tragice, ilustrand intr-un fel sau altul ipostazele vietii exact asa cum o intalnim noi in viata de zi cu zi.
Calatorii de la han sunt invaluiti intr-o ceata, intr-o pacla, amintind aceasta imagine de o pictura de Rembrandt numita ‘Rondul de Noapte ‘. ; personajele au fetele pe jumatate umbrite, fiecare dintre ei ascunde o taina, ceva misterios ce starneste interesul celorlalti pentru povestirea pe care o expune.

Un alt simbol prezent in ‘Hanul Ancutei’ este hanul aflat la rascruce de drumuri acolo unde viatile oamenilor se intersecteaza si unde acestia ies din albia fireasca a drumului si evadeaza in popas.
Asadar o prima valenta a hanului este poapsul, adica intreruperea circuitului viata –moarte.
Discutand despre importanta hanului criticii au observat ca de fapt personajele evadeaza in literatura prin placerea de a povesti. In acest spatiu privilegiat timpul nu mai curge.

Nicolae Manolescu arata ca Hanul Ancutei este o parabola a literaturii, de pe drumul vietii personajele patrund untr-un spatiu imaginar unde timpul concret dispare, unde nu exista decat amintirea dar si aceasta transfigurata artistic.
Inceputul fiecarei povestiri propune depasirea timpului concret, cronologic si intrarea intr-un timp arhaic, mitic, al lui "A fost odata...ca-n povesti, din rude mari iparatesti o prea frumoasa fata".

---

Tag-uri:

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---