Genul literar (fr. genre litteraire, cf lat. genus • neam, rasă, fel, mod) este definit ca o categorie a teoriei literare care reuneşte opere asemănătoare prin raportul dintre artist şi realitatea obiectivă exprimată, prin modalitatea specifică de a înfăţişa omul, acţiunile şi stările sale sufleteşti, prin specificul de structură compoziţională, prin procedee artistice comune, devenite tradiţionale.

In teoria literaturii sau încetăţenit, drept mijloace de expresie artistică, trei genuri literare fundamentale: liric, epic, dramatic.

Teoria genurilor literare sa constituit in epoca Renaşterii; are caracter normativ. Boileau este cunoscut pentru teoria sa rigidă asupra genurilor - susţinând puritat ea, fixitatea, ierarhizarea.

Teoria modernă a genurilor, care se constituie în secolul al XÎX-lea de către romantici, a susţinut interferenţa între genuri, nelimitarea numărului acestora, spargerea dogmelor în ceea ce priveşte respectarea anumitor norme
Evoluţia genurilor în contemporaneitate înscrie tendinţe noi: teatrul epic, poemul liric, tragicomedia ca forme noi de expresie.

R. Wellek şi A. Waren definesc, în Teoria literaturii, genul literar: "Reprezintă, ca să spunem aşa, o sumă de procedee estetice aflate la dispoziţia autorului şi care sunt inteligibile pentru cititori."

Asemănător defineşte şi Adrian Marino, în Dicţionarul de idei literare "Genurile literare oferă o serie de cadre şi tipare, care în anumite condiţii şi limite se dovedesc parţial utile, chiar necesare".

Reiese oportunitatea grupării operelor literare după genuri - atât pentru creator, cercetător, cât şi pentru cititor, lectura realizându-se dintr-o perspectivă ştiinţifică, avizată.

Fiecare gen literar are un mod de expresie artistică propriu, implicând aspectele de: compoziţie, vocabular, sintaxă, figuri de stil.

Specia literară (lat. species, specie şi lat. litterarius, derivat din littera, slovă) defineşte subdiviziunea unui gen literar.

Nevoia de a ţine seama de regulile proprii speciei literare are în vedere pe de o parte necesitatea înţelegerii istoriei literare, care într-un anumit sens este şi o istorie a evoluţiei speciilor literare, cât şi pe cea legată de stabilirea contribuţiei scriitorilor la apariţia şi la dezvoltarea unor anumite specii literare. Clasificarea operelor are şi avantajul de a putea determina unele particularităţi tematice sau formale proprii, ca şi în cazul genurilor, şi speciile literare se întrepătrund şi se suprapun adesea, uneori specia literară putând înregistra la rândul său diferite subdiviziuni.

Alte genuri incluse în literatură: genul oratoric, genul istoric, genul didactic, genul epistolar. Acestea sunt considerate astăzi ca genuri de graniţă între literar şi nonliterar.

Speciile fundamentale ale genurilor literare:
I - Genul liric cuprinde:
1 - Lirica orală (populară), cu specule: doina: de dor, de jale, de voinicie, de cătănie, de înstrăinare etc; cântecul: haiducesc (voinicesc), de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul, de lume; ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoa rea.
2 - Lirica scrisă (cultă), cu speciile: elegia, oda, pastelul, idila, cântecul, meditaţia, imnul, satira, pamfletul, epigrama. Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul.

II - Genul epic
1 - Oral (popular): în versuri: balada, legenda; în proză: legenda, basmul, snoava
2 - Scris (cult): în versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula; în proză anecdota, schiţa, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc.

III Genul dramatic
1 - Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măşti şi păpuşi
2 Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, vodevilul, melodrama.

Alte genuri ÅŸi specii:

1 Oratoric: discursul (academic, religios, ocazional, solemn, politic, judiciar) Se pot aminti: predica, precuvântarea, predoslovia alocuţiunea, disertaţia, toastul
Menţionăm personalităţi care s-au impus prin arta oratorică Mi tropoliţii Varlaam, Antim Ivireanul (predici sau didahii): Gh Lazăr: Simion Bărnuţiu (Discursul rostit la Blaj 1848); Mi hail Kogălni ceanu (Cuvânt introductiv la cursul de Istorie Naţională. Discursul pentru îmbunătăţirea soarlei ţăranilor; Discursul ţinut la Congresul de la Berlin 1878; Discursul cu prilejul împlinirii a 25 de ani de Ia înfiinţarea Academiei Române); Alexandru Odobescu; Titu Maiorescu (este socotit printre reprezentanţii elocinţei româneşti 5 volume de Discursuri parlamentare); Barbu Ştefănescu-Delavran cea (Patria şi patriotismul; Estetica poeziei populare - discurs de recepţie la Academie); Barbu Catargiu; Vasile Bocrescu, Vasile Conta; I. C. Brătianu; Take lonescu; Niculae Filipescu; Nicolae lorga; Nicolae Ti tul eseu.

2 Istoric: amintirea, memoriul, biografia, autobiografia, mono. grafia, cronica ÅŸi istoria.

Menţionăm: Amintirile de la Junimea de Gh Panu, I. Negruzz! Memoriile Regelui Carol I; Războiul nostru în note zilnice de N. Iorga, Pictorul Grigorcscu de AI. Vlahuţă; Studii arheologice de Al Odobescu Ion Vodă cel Cumplit de B P. Hasdem Istoria românilor supt Mihai-Voie vod Viteazul de -N. Bălcescu etc.

3 Didactic: poemul didactic, fabula, proverbul snoava, ghicitoarea. Exempre: Munci şi zile de Hesiod. Georgiceie de Vergilius, Arta poetică de Boileau.

4 Epistolar: cuprinde scrieri care au particularităţi comune, în funcţie de conţinut, de adresant, de scopul comunicării Termenul care defineşte genul respectiv este scrisoarea comunicare trimisă cuiva prin poştă sau prin alt intermediar Uneori adresantul poate fi ima ginar Se cunosc următoarele tipuri de scrisori: telegrama, biletul, cartea poştală ilustrată, scrisoarea (oficială, familială, amicală, de mulţumire, de felicitare, de rugăminte, de dragoste, de invitaţie, de condoleanţe, de justificare). Scrisorile presupun folosirea unor formule, cum ar fi: de adresare, de încheiere, data etc.

E util să reţinem că stilul trebuie să fie cât se poate de academic, sobru, ştiut fiind' faptul că scrisoarea, indiferent de felul ei, îţi reprezintă personalitatea
Se discută din ce în ce mai puţin despre delimitarea foarte strictă a genurilor literare şi chiar a speciilor. Tot mai mult este identificată interferenţa genurilor, liricizarea scrierilor epice, dramatizarea în plan compoziţional a epicului, apariţia unor n6i structuri cum sunt: teatrul epic. poemul liric, tragicomedia', melodrama etc.

---

Tag-uri: genuri, specii literare, literatura

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---